Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.186 din 6 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 836 din 11 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (numãr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 august 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.258/98/2008, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu R. Stan într-o cauzã având ca obiect contestaţia în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat, potrivit cãruia competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine aceleiaşi instanţe a cãrei hotãrâre se contestã, încalcã dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece judecãtorii care judecã contestaţia în anulare împotriva propriei hotãrâri irevocabile nu mai pot fi imparţiali pentru cã trebuie sã îşi apere propria hotãrâre. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã aceşti judecãtori au interes în cauzã, întrucât la aprecierea anualã a activitãţii lor se ţine seama de numãrul hotãrârilor anulate. Se mai susţine cã "legiuitorul nu are niciun temei pentru a face excepţie de la regula controlului de legalitate a unei hotãrâri de cãtre o instanţã superioarã în grad celei care a pronunţat-o", precum şi cã "legiuitorul nu poate sã invoce prevederile art. 129 din Constituţie, deoarece "condiţiile legii" trebuie sã respecte prevederile constituţionale şi nu invers".
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, "întrucât în calea de atac a contestaţiei în anulare nu se realizeazã un control judiciar asupra unei judecãţi anteriore", precum şi cã "în oricare din situaţii existã un mecanism legal care poate asigura imparţialitatea hotãrârii pronunţate".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Contestaţia se introduce la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), potrivit cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare, alãturi de alte texte, şi la <>art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut cã, în principiu, în calea extraordinarã de atac a contestaţiei în anulare nu se realizeazã un control judiciar asupra unei judecãţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotãrârii pronunţate anterior, ceea ce şi explicã nereglementarea în art. 24 din Codul de procedurã civilã, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecãtorul participã la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare. Chiar dacã aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. S-a mai reţinut cã art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu aduce nicio atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 21 din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cât priveşte criticile referitoare la soluţionarea contestaţiei în anulare de cãtre instanţa la care este introdusã cererea, Curtea, analizând dispoziţiile Codului de procedurã civilã, a observat cã, de fiecare datã când legiuitorul a înţeles sã dea în competenţã judecarea unei cãi de atac unei alte instanţe decât celei la care se depune sau introduce calea de atac, a prevãzut expres acest lucru. În acest sens, Curtea, fãcând referire la prevederile art. 288 alin. 2, art. 302, art. 282 alin. 1 şi ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, a statuat cã instanţa, soluţionând contestaţia în anulare, face o interpretare sistematicã a dispoziţiilor procesual civile, exercitându-şi competenţa atribuitã de legiuitor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (numãr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
