Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.182 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si ale alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Jiankun în Dosarul nr. 4.270/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, traducãtor autorizat de limba chinezã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.270/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Jiankun într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect "litigiu privind regimul strãinilor".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate, care prevãd condiţia desfãşurãrii activitãţii comerciale în conformitate cu planul de afaceri drept cerinţã pentru prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale, afecteazã dreptul de proprietate, deoarece sunt neclare cu privire la documentele ce trebuie depuse în concret pentru a demonstra conformitatea cu planul de afaceri. Lipsa de precizie a textelor de lege, în dezacord cu exigenţele impuse de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, creeazã condiţiile ca Oficiul Român pentru Imigrãri sã aprecieze în mod arbitrar, aleatoriu, asupra prelungirii dreptului de şedere a solicitantului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin restrângeri în privinţa exerciţiului dreptului de proprietate pentru strãini.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având urmãtorul conţinut:
Art. 55. - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "[..] (2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
[...]
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: [...] b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;".
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege menţionat încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privatã coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat, în numeroase cauze, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, prin raportare la prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 584 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, Curtea a constatat cã instituirea prin textele criticate a unor norme potrivit cãrora strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã sub condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã, ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Condiţiile cerute strãinului pentru prelungirea dreptului de şedere în vederea desfãşurãrii de activitãţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini precizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Soluţia pronunţatã cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente de noutate care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Jiankun în Dosarul nr. 4.270/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
