Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.180 din 30 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 820 din 8 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.250/325/2010, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.962 din 2 martie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Timişoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008, având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 45 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, potrivit celor statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, fapta contravenţionalã întruneşte elementele unei acuzaţii în materie penalã în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest context este invocatã Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Anghel contra României - 2007. Astfel, sancţiunea instituitã de <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 este o veritabilã sancţiune penalã, care este aplicatã însã de organele administrative de control, sustrãgându-se garanţiilor constituţionale ale unui proces echitabil. Apare ca fiind total neechitabil ca un simplu organ administrativ, agent al puterii executive, sã poatã aplica o sancţiune cu un conţinut mai drastic decât sancţiunea penalã omonimã, în contextul în care o astfel de sancţiune trebuie aplicatã doar de cãtre un magistrat care se bucurã de independenţã şi inamovibilitate, şi nu de cãtre o persoanã care face parte dintr-un sistem guvernat de principiul subordonãrii ierarhice. De asemenea, textul de lege criticat aduce o restrângere şi libertãţii economice, prin faptul cã permite aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii activitãţii de cãtre un organ constatator administrativ, fãrã a impune respectarea unor proceduri legale care sã asigure garanţiile pe care aplicarea unei sancţiuni de asemenea gravitate le-ar impune.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispoziţii potrivit cãrora: "Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare urmãtoarelor prevederi din Constituţie: art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma aceloraşi critici şi în raport cu aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a reţinut cã "Agentul economic în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale." De asemenea, s-a arãtat cã "Mãsura dispusã de textul de lege criticat este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã."
În ceea ce priveşte critica raportatã la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea considerã cã sunt relevante cele reţinute prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, potrivit cãrora "procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. [...] Instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
