Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.180 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 910 din 21 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei şi Rãdãuţilor, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecãtoriei Suceava şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.733D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.569 din 16 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 990/314/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 3 februarie 2010, pronunţatã de Judecãtoria Suceava, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicatã de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei şi Rãdãuţilor, într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil. În acest sens aratã cã exigenţele unui proces echitabil implicã efectuarea actelor de procedurã într-un mod care sã permitã desfãşurarea normalã a procesului, cu respectarea dreptului la apãrare, a principiului contradictorialitãţii, publicitãţii şi a autoritãţii de lucru judecat.
Astfel, aratã cã preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii fãrã citarea pãrţilor, fapt ce reprezintã o încãlcare a dreptului la un proces echitabil şi totodatã se creeazã şi o inegalitate procesualã. De asemenea, dispoziţiile criticate permit suspendarea executãrii unei hotãrâri definitive şi executorii de cãtre preşedintele instanţei şi nu "de cãtre o instanţã" în sensul art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, ce constituie titlu executoriu, devine "inoperantã", fie şi temporar, nesocotindu-se puterea de lucru judecat.
Tribunalul Suceava opineazã în sensul cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii aceloraşi prevederi legale, criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, cu argumente similare, formulate de acelaşi autor, însã în alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, în acest sens fiind Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate.
Prin Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate prevãd posibilitatea ca preşedintele instanţei sã dispunã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecã potrivit regulilor de procedurã din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o mãsurã vremelnicã, în scopul pãstrãrii unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Curtea constatã cã mãsura suspendãrii provizorie a executãrii silite, în cazuri urgente, nu este de naturã a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil, în mod public, şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, ci, dimpotrivã, asigurã toate garanţiile pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul cã preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii fãrã citarea pãrţilor, încãlcându-se, astfel, exigenţele unui proces echitabil care implicã efectuarea actelor de procedurã într-un mod care sã permitã desfãşurarea normalã a procesului, cu respectarea dreptului la apãrare, a principiului contradictorialitãţii, publicitãţii şi a autoritãţii de lucru judecat, Curtea observã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice.
Referitor la pretinsa inegalitate procesualã creatã de dispoziţiile criticate, Curtea constatã cã acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece dispoziţiile legale criticate nu stabilesc discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesualã, fãrã nicio deosebire.
De altfel, prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, Curtea a observat cã art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu conţine mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât mãsura instituitã prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Neintervenind elemente noi, de naturã a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei şi Rãdãuţilor, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
