Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.177 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor sectiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 22 octombrie 2009
DECIZIE nr. 1.177 din 17 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor secţiunii a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi cuprinse în secţiunea a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gavril Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei şi pentru pãrţile Ionel Grãdinaru şi Valeriu Gavrilovici, apãrãtorul ales Laurenţiu Trifan, cu împuternicire avocaţialã la dosar.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului ales, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele susţinute în faţa Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 15.692/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi cuprinse în secţiunea a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicatã de Gavril Burlui cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Iaşi, având ca obiect infracţiuni de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, cu trimitere la prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 147/2002 . Astfel, considerã cã, potrivit dispoziţiilor art. 2 referitoare la definirea corupţiei din convenţia menţionatã, "faptele de corupţie nu pot fi decât acelea în care «comisionul ilicit» ori «avantajul necuvenit» sunt adresate exclusiv patrimoniului funcţionarului care comite sau este vizat de actul de corupţie, şi anume doar în modalitãţile enumerate limitativ de Convenţie". Or, în cazul <>art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 , aria destinaţiei banilor, bunurilor sau a altor foloase necuvenite este mai largã, incluzând şi patrimoniul altuia, prin expresia "dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani [...]". Totodatã, aratã cã, prin prevederile din cuprinsul secţiunii a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 , referitoare la infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, legiuitorul a extins aria noţiunii de corupţie, incluzând o serie de varietãţi ale infracţiunilor de gestiune frauduloasã, abuz ori neglijenţã în serviciu sau chiar furt (de informaţii), pentru a le putea incrimina, astfel, cu pedepse majorate. Existenţa unor incriminãri paralele în Codul penal şi în <>Legea nr. 78/2000 , pentru fapte care sunt, în esenţã, aceleaşi, nu face decât sã lase loc atât la confuzii, cât, mai ales, la abuzuri din partea procurorilor, fiind la latitudinea acestora cãror texte de lege sã le facã aplicarea într-un caz sau în altul.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile secţiunii a 3-a ("Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie") a <>cap. III ("Infracţiuni") din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.
Dispoziţiile <>art. 10 lit. a) din cadrul secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 , modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, sunt criticate distinct de autorul excepţiei şi au urmãtorul cuprins: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţã de valoarea comercialã realã, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisã în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silitã, de reorganizare sau lichidare judiciarã ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autoritãţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silitã, sãvârşitã de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silitã, de reorganizare ori lichidare judiciarã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern cu trimitere la prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 147/2002 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, care vizeazã contribuţia dreptului civil la lupta împotriva corupţiei, mai ales prin facilitarea unei despãgubiri echitabile a persoanelor care au suferit o pagubã, nu sunt aplicabile în cauza de faţã.
Autorul excepţiei criticã, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui, însã, motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor secţiunii a 3-a a <>cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gavril Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
