Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.177 din 12 decembrie 2007 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 871 din 20 decembrie 2007
I. Cu Adresa nr. 3.127 din 21 noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi care a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.380 din 21 noiembrie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 1.674A/2007.
Deşi sesizarea priveşte legea în întregul sãu, criticile de neconstituţionalitate se referã numai la dispoziţiile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11), potrivit cãrora:
- Art. 29 alin. (16): "Separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, fiecare partid politic, alianţã politicã, alianţã electoralã sau organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale are dreptul de a propune o listã suplimentarã la nivel naţional care va putea conţine cel mult un numãr egal de candidaţi cu numãrul candidaţilor înscrişi în toate colegiile uninominale. Lista naţionalã a fiecãrui partid va ordona candidaţii partidelor şi va conţine în coloane separate: numele şi prenumele candidatului, precum şi apartenenţa politicã a acestuia. Lista va fi folositã pentru desemnarea reprezentanţilor în Parlament doar în situaţia în care numãrul de voturi valabil exprimate dobândite îi permit sã obţinã, conform algoritmului de repartizare prezentat la art. 48, mai multe mandate decât numãrul candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale. Lista naţionalã suplimentarã a fiecãrui partid politic, alianţã politicã sau electoralã se depune la Biroul Electoral Central şi va fi afişatã în toate secţiile de votare. Candidaţii înscrişi pe lista naţionalã vor respecta prevederile alin. (7)-(15);";
- Art. 48 alin. (11): "În situaţia în care un partid politic, alianţã politicã sau alianţã electoralã obţine la nivelul unei circumscripţii electorale un cât electoral care este superior numãrului total de candidaţi din circumscripţia respectivã, se va proceda la atribuirea de mandate cãtre persoanele de pe lista naţionalã suplimentarã, în ordinea de pe lista întocmitã de competitorul electoral respectiv."
Autorul sesizãrii susţine cã potrivit acestor prevederi, "deşi alegãtorul nu voteazã lista naţionalã propusã de cãtre fiecare competitor electoral, persoane de pe aceastã listã pot obţine mandatul de parlamentar fãrã a fi votate de cãtre cetãţeni", ceea ce încalcã art. 62 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia "Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale". Aşadar, considerã cã art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care se referã la atribuirea mandatelor de parlamentar cãtre persoane de pe lista naţionalã suplimentarã, fãrã ca aceastã listã sã fie votatã de alegãtori, sunt contrare prevederilor constituţionale menţionate, referitoare la alegerea directã a membrilor Parlamentului de cãtre cetãţeni. Or, caracterul direct al votului "este de esenţa reprezentativitãţii democratice moderne în care cetãţenii îşi exprimã în mod direct opţiunea pentru un anumit candidat propus în alegeri" pe care îl "aleg direct şi personal, fãrã niciun intermediar, reprezentant sau delegat". Se mai susţine cã, potrivit art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, "o parte a membrilor Parlamentului (organ reprezentativ) nu mai sunt aleşi", ceea ce încalcã şi art. 2 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/5.099 din 29 noiembrie 2007, prin care considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Constituţie "se referã, într-adevãr, la caracterul direct al votului dar, în acelaşi timp, conferã Parlamentului competenţa de a stabili, în legea electoralã, condiţiile de exercitare a votului universal, inclusiv în ceea ce priveşte exprimarea directã a acestuia", fiind "dreptul suveran al Parlamentului ca, în condiţiile prevãzute în Constituţie, sã stabileascã regimul juridic al modului de alegere a deputaţilor şi senatorilor". Ca atare, aplicând acest principiu, "Parlamentul şi-a însuşit proiectul de lege asupra cãruia Guvernul şi-a asumat rãspunderea politicã şi în care sunt incluse dispoziţiile legale a cãror constituţionalitate a fost contestatã". Prevederile art. 29 alin. (16) din legea criticatã, referitoare la lista suplimentarã de candidaţi, separat pentru Camera Deputaţilor şi separat pentru Senat, la care au dreptul partidele politice, alianţele politice ori electorale, precum şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, "va fi luatã în calcul în operaţiunile de distribuire a mandatelor, doar în situaţia în care entitatea electoralã care a întocmit o astfel de listã obţine un numãr suplimentar de voturi valabil exprimate, datoritã cãruia are vocaţia de a i se atribui mai multe mandate decât numãrul de candidaţi pe care i-a înscris iniţial în colegiile electorale". Aşadar, legea reglementeazã o situaţie ipoteticã, în care o anumitã entitate electoralã poate sã obţinã un numãr calificat de voturi valabil exprimate, ceea ce nu încalcã nicio prevedere constituţionalã, ci, mai mult, "prin aceastã procedurã, se valideazã legal opţiunile electorale ale cetãţenilor pentru un anumit partid politic sau alianţã ori organizaţie a cetãţenilor aparţinând unei minoritãţi naţionale". De asemenea, considerã cã şi susţinerea potrivit cãreia art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege încalcã caracterul direct al votului este neîntemeiatã şi contravine voinţei suverane a cetãţenilor care au acordat un numãr sporit de voturi candidaţilor propuşi de un partid politic sau de o anumitã alianţã. Aceasta, deoarece atribuirea de mandate în baza listei suplimentare se face tot în considerarea rezultatelor votului direct exprimat de alegãtori pentru anumiţi candidaţi, iar depunerea listei naţionale suplimentare la Biroul Electoral Central şi afişarea ei la toate secţiile de votare asigurã "toate condiţiile pentru cunoaşterea de cãtre alegãtori, înainte ca aceştia sã-şi exprime opţiunile electorale, atât a candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, cât şi a celor care figureazã pe lista suplimentarã".
Mai aratã cã sesizarea face "o confuzie juridicã între douã instituţii distincte: votul şi distribuirea mandatelor". Astfel, "votul este un drept constituţional, a cãrui exercitare este reglementatã prin lege", iar "distribuirea mandatelor este o procedurã bazatã pe principii matematice", şi, de altfel, nici actualul sistem electoral nu asigurã aceeaşi reprezentativitate pentru toţii aleşii, "deoarece reprezentativitatea şi proporţionalitatea sunt asigurate la nivel naţional şi nu la nivelul fiecãrei circumscripţii". Distincţia dintre dreptul de vot şi calitatea votului, pe de o parte, şi distribuirea mandatelor, pe de altã parte, este mai evidentã "în cadrul altei determinãri constituţionale a votului, aceea de a fi «egal»", care presupune "în mod evident numai egalitatea în manifestarea dreptului, iar nu şi în efectele acestuia - distribuirea mandatelor".
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/6.228/C.P.T. din 4 decembrie 2007, în care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate creeazã premisele unui vot indirect, ceea ce încalcã art. 62 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiile universalitãţii şi egalitãţii votului, precum şi caracterul lui direct, secret şi liber exprimat, aratã cã "semnificaţia conceptului de vot direct constã în faptul cã alegãtorii îşi exprimã personal acordul sau dezacordul privind candidaţii propuşi, alegãtorii voteazã direct şi nu prin reprezentanţi sau delegaţi", pe când "sistemul de votare indirectã" "presupune exprimarea votului prin electori, care reprezintã voinţa politicã a unui numãr de votanţi". Or, norma criticatã nu întruneşte "condiţiile calificãrii acestuia ca vot indirect", "alegãtorii voteazã personal un candidat propus de un competitor electoral, votul sãu având o valenţã dublã: desemneazã o persoanã şi îşi manifestã preferinţa pentru partidul politic din care aceasta face parte". Aşa fiind, "fiecare votant este informat atât cu privire la semnificaţia opţiunii individuale, cât şi asupra componenţei listei naţionale suplimentare a fiecãrui partid" şi "îşi poate manifesta sprijinul pentru interese specifice, dar poate sã susţinã şi curentele majoritare, rezolvând într-o manierã adecvatã atât problema reprezentãrii alegãtorilor în organele legislative, cât şi formarea majoritãţilor necesare guvernãrilor stabile". Cu titlu exemplificativ, se menţioneazã existenţa acestui sistem de vot uninominal mixt în ţãri ca Ungaria, Lituania, Canada, Noua Zeelandã.
În continuare, considerã cã propunerea privind votul uninominal mixt "conferã efectivitate şi coerenţã dreptului de asociere garantat de art. 40 din Constituţie şi de art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale", "fãcând posibilã manifestarea unor ideologii politice prin promovarea unor partide, a strategiilor şi dezideratelor politice pe care acestea le susţin". Lista naţionalã suplimentarã funcţioneazã doar în momentul în care un partid politic ar obţine mai multe mandate decât numãrul candidaţilor înscrişi în colegiile nominale. Or, potrivit prevederilor criticate, "aceste liste sunt identice cu listele de candidaţi folosite în actuala reglementare la votul pe liste, candidaţii înscrişi în lista naţionalã fiind obligaţi sã respecte dispoziţiile cuprinse în alin. (7)-(15) ale art. 29". De asemenea, în legãturã cu candidaturile de pe lista suplimentarã, mai aratã cã alegãtorul are posibilitatea de a se informa cu privire la candidaţii care, prin redistribuire, ar putea primi mandate de senator, respectiv de deputat, întrucât listele sunt afişate la secţiile de votare, iar dupã rãmânerea lor definitivã pot fi contestate în aceleaşi condiţii ca şi candidaturile uninominale. În aceastã ipotezã nu se poate vorbi de un vot indirect, câtã vreme candidatura uninominalã este propusã de partid şi, "indiferent dacã mandatul este atribuit candidatului care a fost desemnat nominal sau candidatului de pe lista suplimentarã, mandatul urmeazã a fi contabilizat în contul partidului, alianţei electorale sau politice care a fãcut aceastã propunere", alegãtorul asumându-şi, aşadar, consecinţele votului.
În concluzie, considerã cã "sistemul propus prin aceastã lege este unul mixt, atribuirea mandatelor candidaţilor de pe lista naţionalã suplimentarã fiind consecinţa directã a metodei de vot folosite, fãrã ca prin aceasta votul sã aibã un caracter indirect".
Cu privire la invocarea încãlcãrii art. 2 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã acestea "nu au incidenţã în soluţionarea cauzei", întrucât expresia principiului reprezentativitãţii "este stabilirea numãrului parlamentarilor pe criterii demografice, or, potrivit noii legi, numãrul de circumscripţii electorale corespunde celui al judeţelor (la care se adaugã municipiul Bucureşti), în fiecare circumscripţie existând cel puţin douã colegii nominale", care "se raporteazã la numãrul de locuitori ai judeţului, respectiv municipiului Bucureşti".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
II. Cu Adresa nr. 3.237 din 30 noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale completarea la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi care a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.888 din 3 decembrie 2007 şi care formeazã obiectul aceluiaşi dosar.
În motivarea completãrii se susţine cã "art. 2 lit. f) din legea trimisã la promulgare este neconstituţional în privinţa adãugãrii reorganizãrii administrativ-teritoriale ca un nou caz de organizare a alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului României". În acest sens, se aratã cã titlul I al legii trimise la promulgare, denumit "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului", prevede la art. 2 lit. f) cã prin alegeri anticipate se înţelege "alegeri organizate în cazul încetãrii înainte de termen a mandatului sau dizolvãrii înainte de termen a organului ales sau în cazul reorganizãrii administrativ-teritoriale." Potrivit acestei redactãri, rezultã cã "art. 2 se referã la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, nu şi la alte tipuri de alegeri, deoarece tot în art. 2 la lit. c) termenul de alegeri este definit astfel: «c) alegeri - în cazul în care nu se face altã menţiune, acţiuni de desemnare a membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului.»" În consecinţã, apreciazã cã definiţia de la art. 2 lit. f) din legea criticatã "completeazã practic prevederile Constituţiei României privind modalitãţile de încetare a activitãţii înainte de termen a mandatului de parlamentar prin introducerea posibilitãţii de organizare a alegerilor parlamentare anticipate în cazul reorganizãrii teritoriale", întrucât, sub acest aspect, art. 89 din Legea fundamentalã prevede: "(1) Dupã consultarea preşedinţilor celor douã Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai dupã respingerea a cel puţin douã solicitãri de învestiturã. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singurã datã. (3). Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenţã."
Se susţine cã art. 2 lit. f) din lege mai încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (2), "ştiut fiind faptul cã prevederile Constituţiei se pot revizui doar printr-o lege constituţionalã şi nu prin una organicã, ca în cazul de faţã", şi ale art. 69 care prevede cã "Orice mandat imperativ este nul."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, completarea la sesizarea iniţialã a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/5.256 din 7 decembrie 2007, prin care apreciazã cã şi completarea sesizãrii este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã "este dreptul legiuitorului de a defini în cuprinsul unei legi anumiţi termeni sau noţiuni", soluţie ce se regãseşte, de altfel, chiar în <>art. 24 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative. Aşa fiind, art. 2 din legea contestatã defineşte, între alţi termeni, şi noţiunea de "alegeri anticipate", în legãturã cu care autorul sesizãrii face "o confuzie între alegerile anticipate pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi cele pentru constituirea autoritãţilor administraţiei publice locale alese prin vot universal". Considerã cã şi concluzia potrivit cãreia din art. 2 lit. f) din lege "ar rezulta cã în cazul reorganizãrii administrativ-teritoriale a ţãrii urmeazã sã se desfãşoare alegeri parlamentare anticipate" este eronatã, întrucât termenii definiţi de art. 2 "se raporteazã la conţinutul legii, în ansamblul sãu, şi nu la primul titlu al acesteia", iar "termenii «alegãtor», «alianţã electoralã», «circumscripţie electoralã», «alianţã politicã», «birou electoral» ş.a.m.d. se referã, deopotrivã, la alegerile parlamentare, cât şi la cele locale."
Tot în sensul art. 2 lit. f) din lege, în cazul unei reorganizãri administrativ-teritoriale se vor organiza alegeri anticipate doar la nivel local, întrucât reorganizarea antreneazã constituirea de noi autoritãţi publice locale, cãrora li se stabileşte o nouã competenţã teritorialã şi un nou aparat de lucru, raporturile de reprezentare ale primarilor şi consilierilor locali circumscriindu-se cu stricteţe razei teritoriale a unitãţilor administrative. "Acesta este şi motivul pentru care <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 , republicatã, prevede cã primarii şi consiliile locale aleşi în urma organizãrii unor noi unitãţi administrativ-teritoriale îşi exercitã mandatul pânã la desfãşurarea urmãtoarelor alegeri locale, care pot fi şi anticipate." Spre deosebire de aleşii locali, deputaţii şi senatorii deţin un mandat de reprezentare la nivel naţional, acesta fiind şi "motivul pentru care reorganizarea administrativ-teritorialã a ţãrii nu întrerupe mandatul celor douã Camere." În continuare, considerã cã art. 2 lit. f) din legea contestatã "explicã înţelesul unui anumit termen", iar nu "un caz ipotetic în care s-ar organiza alegeri parlamentare anticipate", al cãror cadru constituţional este cuprins în art. 89. În legãturã cu susţinerea cã prin textul de lege criticat "s-ar produce o revizuire de facto a Constituţiei", aratã cã "prevederile art. 2 lit. f) nu sunt operabile în sine, ci conţin o circumstanţiere etimologicã a unei noţiuni juridice", precum şi cã "revizuirea, chiar şi de facto sau implicitã a Constituţiei poate fi realizatã numai ca efect al unor norme juridice care reglementeazã ca atare anumite raporturi sociale." În sfârşit, opineazã cã nu se poate reţine nici încãlcarea art. 69 din Constituţie, deoarece "nulitatea mandatului imperativ are ca scop sã consolideze independenţa deputaţilor şi senatorilor, sã împiedice orice imixtiuni în activitatea lor şi nu are nicio legãturã cu o ipoteticã alegere anticipatã a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în condiţiile prevãzute în art. 89 din Constituţie, ca urmare a dizolvãrii Parlamentului."
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/6.508/C.T.P. din 10 decembrie 2007, prin care considerã cã susţinerile de neconstituţionalitate ale art. 2 lit. f) din legea contestatã sunt neîntemeiate. Astfel, apreciazã cã cea de a treia ipotezã a textului de lege criticat, potrivit cãreia pot fi organizate alegeri anticipate ca urmare a unei noi organizãri administrativteritoriale, nu încalcã prevederile constituţionale ale: art. 61 şi 62, care "lasã la latitudinea legii electorale reglementarea organizãrii alegerilor parlamentare, inclusiv posibilitatea organizãrii de alegeri anticipate"; ale art. 89, "întrucât conform acestor prevederi dizolvarea Parlamentului este o posibilitate lãsatã la aprecierea Preşedintelui, cu respectarea condiţiilor prevãzute de text, iar nu o obligaţie a Preşedintelui." Considerã cã textul de lege criticat, care instituie posibilitatea organizãrii de alegeri anticipate în cazul reorganizãrii administrativteritoriale, nu implicã în mod obligatoriu dizolvarea Parlamentului şi, în plus, art. 63 alin. (4) din Constituţie prevede prelungirea mandatului Camerelor pânã la întrunirea legalã a noului Parlament. Apreciazã cã dispoziţiile legii supuse controlului de constituţionalitate reglementeazã cu privire la organizarea alegerilor şi, prin urmare, nu vizeazã revizuirea Constituţiei, care se realizeazã conform unei proceduri speciale, cuprinse în titlul VII art. 150-152 din Constituţie. Aşa fiind, nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (2). În sfârşit, "având în vedere cã textul legal criticat nu instituie mandatul imperativ", considerã cã "acesta nu contravine prevederilor art. 69 din Constituţie, republicatã, referitoare la mandatul reprezentativ."
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Curtea observã, însã, cã în realitate sunt formulate critici de neconstituţionalitate în mod concret, în ordinea invocãrii, doar cu privire la art. 29 alin. (16), art. 48 alin. (11) şi art. 2 lit. f) din lege.
Se susţine cã aceste dispoziţii din lege încalcã, în ordinea invocãrii lor, art. 62 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 89, art. 73 alin. (2) şi art. 69 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 62 alin. (1): "Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.";
- Art. 2 alin. (1): "Suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.";
- Art. 89: "(1) Dupã consultarea preşedinţilor celor douã Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai dupã respingerea a cel puţin douã solicitãri de învestiturã.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singurã datã.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenţã.";
- Art. 73 alin. (2): "Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.";
- Art. 69: "(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul."
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate cuprinsã în sesizare, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost adoptatã în temeiul art. 114 alin.(3) din Constituţia României, republicatã, în urma angajãrii rãspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comunã din data de 29 octombrie 2007.
Titlul I al legii intitulat "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului", iar art. 1 al cap. 1 "Dispoziţii generale" prevede cã "prezentul titlu stabileşte cadrul juridic general pentru organizarea şi desfãşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţia României, "Suveranitatea naţionalã aparţine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". De asemenea, dispoziţiile art. 61 din Legea fundamentalã stabilesc cã Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, fiind alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat, care sunt alese, conform art. 62 alin. (1) "[...] prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale."
Aşadar, instituirea acestei formule constituţionale conferã Camerei Deputaţilor şi Senatului aceeaşi legitimitate, ambele fiind expresia voinţei aceluiaşi corp electoral. Deşi textul alin. (1) al art. 62 din Constituţie obligã la alegerea prin vot a Parlamentului, se lasã legiuitorului posibilitatea de a stabili prin lege tipul sistemului electoral, precum şi modalitãţile concrete de organizare şi desfãşurare a scrutinului. Mai mult, art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentalã prevede cã "sistemul electoral" se reglementeazã prin lege organicã.
Legea supusã controlului de constituţionalitate prevede cã deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentãrii proporţionale.
O primã criticã de neconstituţionalitate vizeazã prevederile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care dispun cu privire la atribuirea mandatelor de parlamentar cãtre persoane de pe lista naţionalã suplimentarã, fãrã ca aceastã listã sã fie votatã de alegãtori, ceea ce, în opinia autorului sesizãrii, contravine prevederilor art. 62 alin. (1) din Constituţie referitoare la alegerea de cãtre cetãţeni a membrilor Parlamentului prin vot direct. De asemenea, invocã încãlcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Constituţie, deoarece "o parte a membrilor Parlamentului (organ reprezentativ) nu mai sunt aleşi."
Analizând aceste critici, Curtea constatã cã ele sunt întemeiate şi urmeazã sã admitã obiecţia de neconstituţionalitate în sensul şi pentru motivele ce se vor arãta în continuare.
Într-adevãr, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie dispune cã "sistemul electoral" este reglementat prin lege organicã. Aceastã lege trebuie sã fie, însã, în concordanţã cu dispoziţia constituţionalã cu privire la caracterul direct al votului şi cu principiul potrivit cãruia atribuirea unui mandat de parlamentar se poate face doar în baza votului exprimat de corpul electoral.
Prin reglementarea criticatã, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale nominalizeazã pe listele suplimentare candidaţi care, în cadrul procesului electoral, rãmân în afara elementului esenţial al acestuia, votul, deoarece alegãtorul nu se pronunţã prin vot direct sau indirect asupra listei suplimentare. Practic, deputaţii sau senatorii desemnaţi de pe aceste liste nu au fost votaţi de corpul electoral.
În legãturã cu modalitatea de vot, art. 42 alin. (6) din lege prevede cã "Alegãtorii vor vota separat în cabine închise, aplicând ştampila care poartã menţiunea «VOTAT» înãuntrul patrulaterului care cuprinde numele şi prenumele candidatului pe care îl voteazã." Din acest text se deduce, fãrã niciun fel de rezervã, cã alegãtorii voteazã doar candidaţii propuşi fiecare pentru un colegiu uninominal de cãtre partidele politice, alianţele politice sau electorale, fãrã a vota şi lista naţionalã suplimentarã reglementatã de art. 29 alin. (16) din lege. Nicio dispoziţie a legii nu face referire la modalitatea în care listele suplimentare se voteazã. Legea poate stabili mecanisme de transformare a voturilor în mandate şi modul de atribuire a acestora, dar nu poate, în niciun caz, sã prevadã acordarea de mandate, în lipsa votului corpului electoral cu privire la lista naţionalã suplimentarã, fãrã ca prin aceastã operaţiune sã nu contravinã prevederilor art. 62 din Constituţie.
Preferinţa alegãtorului pentru un candidat, cât şi asupra componenţei listei naţionale a fiecãrui partid trebuie exprimatã distinct prin votul acestuia. Altfel spus, alegãtorul trebuie sã se pronunţe prin douã voturi.
Aşadar, legea nu poate cuprinde prevederi contrare celor ale art. 62 alin. (1) din Constituţie, care obligã la alegerea prin vot direct a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Sistemul votului uninominal mixt reglementat prin legea criticatã se deosebeşte esenţial de sistemele electorale la care s-a fãcut referire în punctul de vedere al Guvernului, sisteme mixte bazate pe votul multiplu.
În sistemul electoral mixt reglementat de textele criticate, opţiunile electorale ale cetãţenilor pentru un anumit partid politic sau alianţã ori organizaţie a cetãţenilor aparţinând unei minoritãţi naţionale se exprimã în voturile date candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, nu şi cu privire la cei care figureazã pe lista naţionalã suplimentarã. Pentru a da dreptul la atribuirea unui mandat, lista suplimentarã trebuie "votatã", iar nu "afişatã".
Pentru aceste considerente, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege sunt neconstituţionale.
Ţinând seama de principiul enunţat de <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constatã cã şi prevederile art. 48 alin. (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cãrora "În situaţia în care un partid politic, alianţã politicã sau alianţã electoralã obţine la nivel naţional prin însumarea câturilor de la nivel judeţean un numãr de mandate superior numãrului total de candidaţi la nivelul ţãrii, se va proceda la atribuirea de mandate cãtre persoanele de pe lista naţionalã în ordinea descrescãtoare a înscrierii în listã, dupã eliminarea candidaţilor care au primit locuri din aceastã listã în etapa a doua conform art. 48 alin. (10)", sunt neconstituţionale.
Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 2 lit. f) din lege, care, potrivit susţinerilor autorului sesizãrii, completeazã prevederile Constituţiei referitoare la modalitãţile de încetare a activitãţii înainte de termen a mandatului parlamentar, prin aceea cã în situaţia reorganizãrii administrativ-teritoriale introduce "un nou caz de organizare a alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului României." Se considerã cã astfel se încalcã prevederile constituţionale ale art. 89 referitoare la dizolvarea Parlamentului, ale art. 73 alin. (2) privind revizuirea Constituţiei, precum şi ale art. 69 care stabilesc cã "orice mandat imperativ este nul."
Analizând aceste susţineri, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 2 lit. f) din lege, care defineşte noţiunea de "alegeri anticipate", este plasat în cap. I "Dispoziţii generale" ale titlului I "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului" şi prevede cã alegeri anticipate urmeazã sã se organizeze şi în "cazul reorganizãrii administrativ-teritoriale."
Curtea constatã cã, aşa cum este plasat în corpul legii, art. 2 lit. f) se referã doar la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, nu şi la celelalte tipuri de alegeri. Astfel, titlul II al legii se referã la "Modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale".
Potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţie, "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe." Organizarea administrativã a teritoriului înseamnã delimitarea acestuia, potrivit unor criterii economice, sociale, culturale, de mediu, populaţie etc., în unitãţi administrativ-teritoriale, în scopul organizãrii şi funcţionãrii administraţiei publice locale în temeiul principiilor descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, precum şi al eligibilitãţii autoritãţilor administraţiei publice locale.
Din cele menţionate rezultã cã reorganizarea administrativ-teritorialã poate avea efecte, sub aspectul alegerilor, doar la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale. Reorganizarea administrativ-teritorialã a ţãrii nu întrerupe însã mandatul celor douã Camere ale Parlamentului, deputaţii şi senatorii având un mandat de reprezentare la nivel naţional.
Încetarea colectivã a mandatului deputaţilor şi senatorilor şi a activitãţii celor douã Camere ale Parlamentului înainte de expirarea duratei mandatului acestora, precum şi declanşarea unor alegeri anticipate pot avea loc numai ca efect al dizolvãrii Parlamentului de cãtre Preşedintele României, în condiţiile art. 89 din Constituţie.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 2 lit. f) teza finalã, "în cazul reorganizãrii administrativ-teritoriale" din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 89 din Constituţie, care reglementeazã situaţiile de dizolvare a Parlamentului, şi art. 73 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitor la legile constituţionale, cunoscut fiind cã revizuirea Constituţiei urmeazã o procedurã specialã, care poate fi declanşatã numai în condiţiile titlului VII "Revizuirea Constituţiei" din Legea fundamentalã.
Curtea semnaleazã cã în cadrul procesului de reexaminare a dispoziţiilor declarate neconstituţionale, pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale şi în funcţie de soluţiile adoptate, Parlamentul urmeazã sã analizeze şi incidenţa acestora asupra prevederilor legii în ansamblul ei.
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 2 lit. f) teza finalã - "în cazul reorganizãrii administrativ-teritoriale", ale art. 29 alin. (16) şi ale art. 48 alin. (11) şi (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 decembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Valentin Zoltan Puskas, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
