Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.175 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21 si art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 si art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 36 din Hotararea Guvernului nr. 123/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 56 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Valentin Zoltan Puskas - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art. 36 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Apron Dynamics" - S.R.L. cu sediul în Baia Mare în Dosarul nr. 2.084/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.084/100/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art. 36 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Apron Dynamics" - S.R.L., cu sediul în Baia Mare într-o cauzã având ca obiect acţiunea formulatã de aceasta, în temeiul legilor criticate, prin care solicitã obligarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului sã îi comunice informaţiile de interes public solicitate prin Scrisoarea nr. 7 din 7 martie 2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, art. 31 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 126 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Astfel: <>art. 12 din Legea nr. 544/2001 , care excepteazã unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetãţenilor, încalcã art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât principiul proporţionalitãţii consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului sã fie determinatã de existenţa unui pericol iminent în aprecierea cãruia interesul public este prioritar, precum şi "Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente publice, adoptatã de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei", care stabileşte cã limitãrile trebuie sã fie clar prevãzute de lege, necesare într-o societate democraticã şi necesare scopului pe care îl protejeazã; art. 22 din aceeaşi lege îngrãdeşte accesul liber la justiţie, întrucât caracterul secret al informaţiilor de interes public duce la imposibilitatea de a cere instanţei de judecatã anularea actului administrativ, ceea ce încalcã şi art. 52 din Constituţie, iar deţinãtorul informaţiei este cel care "trebuie sã dovedeascã motivele pentru care o anumitã informaţie este consideratã secretã sau din orice motiv scoasã din sfera publicã şi cã o astfel de justificare existã la data soluţionãrii cauzei"; <>art. 13 din Legea nr. 544/2001 , precum şi <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însã lipseşte un text de lege expres care sã acorde judecãtorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cãrora o informaţie este catalogatã ca secretã, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevãd posibilitatea pentru conducãtorul instituţiei publice sã clasifice dupã bunul plac informaţiile fãrã a fi supus controlului judiciar", deşi dreptul la informaţie prevãzut de acquis-ul comunitar şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu şi este prioritar.
În legãturã cu neconstituţionalitatea <>Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, se mai susţine cã legea "permite administraţiei, instituţiilor şi autoritãţilor de stat, serviciilor secrete, armatei şi industriei militare sã se sustragã în totalitate de la controlul public, sub argumentul protecţiei informaţiilor secrete de stat şi de serviciu", cã "restricţiile substanţiale" aduse prin aceasta accesului la informaţii "au consecinţe extrem de grave sub aspectul lipsei de transparenţã instituţionalã, a lipsei de responsabilitate şi a menţinerii corupţiei", precum şi cã legea criticatã, ca de altfel toate legile din categoria celor care trateazã chestiuni legate de siguranţa naţionalã, secrete de stat, servicii secrete, contravin normelor standard europene. Or, Recomandarea (2002)2 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind accesul la documente publice admite existenţa unor limitãri, dar sã fie prevãzute de lege, sã fie necesare într-o societate democraticã şi sã fie proporţionale cu scopul pe care îl protejeazã; "nu prevede posibilitatea/obligarea publicãrii de cãtre deţinãtorii de informaţii a listelor categoriilor de secrete (nu a informaţiilor ca atare)", astfel cã legea nu îndeplineşte cerinţa previzibilitãţii; noţiunea de "interes public" lipseşte din textul legii, ceea ce, împreunã cu restricţiile impuse asupra conţinutului dreptului de acces la informaţiile de interes public determinã "o barierã completã între toate categoriile de informaţii «clasificate» şi «spaţiul public»"; "<>Legea nr. 182/2002 indicã <>Legea nr. 554/2004 ca lege aplicabilã pentru soluţionarea contestaţiilor în domeniul informaţiilor clasificate pentru protejarea siguranţei naţionale, iar, la rândul sãu, <>Legea nr. 554/2004 excepteazã de la procedura contencioasã anumite acte administrative". Cu referire la textele din aceastã lege, criticate ca fiind neconstituţionale, în esenţã, se aratã: art. 17 "include în mod automat, în categoria extrem de largã a informaţiilor «secrete de stat», totalitatea informaţiilor din domeniile considerate de lege de interes pentru siguranţa naţionalã", ceea ce conduce "la limitarea, într-o mãsurã substanţialã, a conţinutului dreptului de acces la informaţiile de interes public, având în vedere formularea excepţiilor prevãzute în <>art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţii"; domeniile care au legãturã cu siguranţa naţionalã "depãşesc sfera realã a siguranţei naţionale"; art. 24 pct. 10 "se referã la declasificarea sau schimbarea nivelului de clasificare al unor informaţii, fãrã a obliga însã deţinãtorii de informaţii clasificate la o revizuire periodicã în acest scop" şi nici nu prevede aducerea la cunoştinţã publicului a informaţiilor declasificate, astfel cã accesul la acestea "devine pur întâmplãtor"; introducerea prin art. 15 lit. c) a secretelor de serviciu în categoria informaţiilor clasificate nu are "ce cãuta într-o lege privind siguranţa naţionalã", ale cãrei texte, sub acest aspect, sunt contradictorii", iar clasificarea în informaţii "secrete de stat" şi "secrete de serviciu" "apare ilogicã, nejustificatã şi nefundamentatã de scopul declarat al acestei legi, acela de a proteja siguranţa naţionalã"; art. 33 "poate fi interpretat în diverse moduri", dar "interpretarea corectã", care ar asigura corelarea cu <>Legea nr. 544/2001 , "ar conduce la scoaterea informaţiilor «secrete de serviciu» din sfera informaţiilor clasificate, permiţând autoritãţilor şi instituţiilor publice [...] sã ofere informaţiile cerute"; art. 20 prevede posibilitatea contestãrii clasificãrii unei informaţii, a duratei clasificãrii şi a modului de atribuire a unui anumit nivel de secretizare, dar nepublicarea listei categoriilor de secrete face ca dreptul prevãzut de acest text sã fie pur formal; art. 15 foloseşte expresia "de naturã sã producã daune ... securitãţii naţionale", dar nu indicã ce se înţelege prin "de naturã sã".
În plus, cu privire la neconstituţionalitatea unora dintre prevederile <>Legii nr. 544/2001 , se mai susţin, în esenţã, urmãtoarele: art. 22 nu precizeazã obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în vederea introducerii plângerii la instanţa de contencios administrativ, în timp ce normele metodologice emise pentru aplicarea legii prevãd aceasta, iar "clasificarea unor informaţii ca fiind secrete de serviciu este sustrasã controlului instanţei, astfel încât magistratul este lipsit de posibilitatea de a decide cu privire la menţinerea sau înlãturarea caracterului secret al unei informaţii şi de a verifica motivele pentru care o informaţie a fost consideratã ca fãcând parte din una din clasele de secretizare"; art. 21 şi 22 "conţin aspecte controversate privind termenul de a depune plângerea împotriva refuzului explicit sau tacit al autoritãţii sau angajatului respectiv"; reglementarea controlului instanţelor judecãtoreşti asupra refuzului de eliberare a informaţiilor solicitate la capitolul "Sancţiuni" dovedeşte "o concepţie greşitã cu privire la rolul judecãtorilor în mecanismul accesului la informaţiile de interes public şi a rolului puterii judecãtoreşti, în general"; nici <>Legea nr. 544/2001 şi nici <>Hotãrârea Guvernului nr. 123/2002 nu definesc noţiunea de informaţie clasificatã.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 182/2002 este inadmisibilã, deoarece nu sunt menţionate textele încãlcate din Constituţie, iar excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Legii nr. 544/2001 este neîntemeiatã, pentru argumentele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie. Se face trimitere, de exemplu, la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2003, nr. 158/2004, nr. 615/2006, nr. 122/2007 şi nr. 407/2007.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 12, art. 13, art. 21, art. 22 şi art. 36 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Dispoziţiile din Legea nr. 554/2001, criticate ca fiind neconstituţionale, au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 12 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 380/2006 şi <>Legea nr. 371/2006 ):
"(1) Se excepteazã de la accesul liber al cetãţenilor, prevãzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, urmãtoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apãrãrii naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacã fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberãrile autoritãţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacã fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activitãţile comerciale sau financiare, dacã publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectualã ori industrialã, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacã se pericliteazã rezultatul anchetei, se dezvãluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporalã, sãnãtatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfãşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacã publicitatea acestora aduce atingere asigurãrii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricãreia dintre pãrţile implicate în proces;
g) informaţiile a cãror publicare prejudiciazã mãsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Rãspunderea pentru aplicarea mãsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevãzute la alin. (1) revine persoanelor şi autoritãţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege sã asigure securitatea informaţiilor.";
- Art. 13: "Informaţiile care favorizeazã sau ascund încãlcarea legii de cãtre o autoritate sau o instituţie publicã nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.";
- Art. 21: "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritãţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage rãspunderea disciplinarã a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevãzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducãtorul autoritãţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţã de cãtre persoana lezatã.
(3) Dacã dupã cercetarea administrativã reclamaţia se dovedeşte întemeiatã, rãspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.";
- Art. 22: "(1) În cazul în care o persoanã se considerã vãtãmatã în drepturile sale, prevãzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrei razã teritorialã domiciliazã sau în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul autoritãţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirãrii termenului prevãzut la art. 7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publicã sã furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi sã plãteascã daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotãrârea tribunalului este supusã recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivã şi irevocabilã.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecã în instanţã în procedurã de urgenţã şi sunt scutite de taxã de timbru."
În ceea ce priveşte art. 36 invocat ca fiind neconstituţional, Curtea constatã cã Legea nr. 554/2001 are doar 25 de articole. În realitate, din motivarea excepţiei, rezultã cã autorul acesteia criticã <>art. 36 din Hotãrârea Guvernului nr. 123/2002 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 554/2001.
Articolele 2, 15, 17, 20, 24, 32 şi 33 din <>Legea nr. 182/2002 supuse controlului de constituţionalitate prevãd:
- Art. 2: "(1) Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege.
(2) Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevãzute de lege.";
- Art. 15: "În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) informaţii - orice documente, date, obiecte sau activitãţi, indiferent de suport , formã, mod de exprimare sau de punere în circulaţie;
b) informaţii clasificate - informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţionalã, care, datoritã nivelurilor de importanţã şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvãluirii sau diseminãrii neautorizate, trebuie sã fie protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu;
d) informaţii secrete de stat - informaţiile care privesc securitatea naţionalã, prin a cãror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţionalã şi apãrarea ţãrii;
e) informaţii secrete de serviciu - informaţiile a cãror divulgare este de naturã sã determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;
f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt:
- strict secret de importanţã deosebitã - informaţiile a cãror divulgare neautorizatã este de naturã sã producã daune de o gravitate excepţionalã securitãţii naţionale;
- strict secrete - informaţiile a cãror divulgare neautorizatã este de naturã sã producã daune grave securitãţii naţionale;
- secrete - informaţiile a cãror divulgare neautorizatã este de naturã sã producã daune securitãţii naţionale;
g) protecţie juridicã - ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în vigoare, care reglementeazã protejarea informaţiilor clasificate;
h) protecţie prin mãsuri procedurale - ansamblul reglementãrilor prin care emitenţii şi deţinãtorii de informaţii clasificate stabilesc mãsurile interne de lucru şi de ordine interioarã destinate realizãrii protecţiei informaţiilor;
i) protecţie fizicã - ansamblul activitãţilor de pazã, securitate şi apãrare, prin mãsuri şi dispozitive de control fizic şi prin mijloace tehnice, a informaţiilor clasificate;
j) protecţia personalului - ansamblul verificãrilor şi mãsurilor destinate persoanelor cu atribuţii de serviciu în legãturã cu informaţiile clasificate, spre a preveni şi înlãtura riscurile de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate;
k) certificate de securitate - documentele care atestã verificarea şi acreditarea persoanei de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate.";
- Art. 17: "În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintã sau care se referã la:
a) sistemul de apãrare a ţãrii şi elementele de bazã ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptã utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de apãrare;
b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor angajate;
c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autoritãţile publice competente, precum şi activitãţile în legãturã cu realizarea şi folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protecţie şi apãrare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informaţii desfãşuratã de autoritãţile publice stabilite prin lege pentru apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã;
g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autoritãţile publice care desfãşoarã activitate de informaţii;
h) (astfel cum a fost modificat prin <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2005 ) hãrţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrãrile aeriene efectuate la scãri de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt reprezentate elementele de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospecţiunile geologice şi determinãrile gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pãtrat, prin care se evalueazã rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele şi planurile de alimentare cu energie electricã, energie termicã, apã şi alţi agenţi necesari funcţionãrii obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activitãţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legãturã cu siguranţa naţionalã ori cu apãrarea naţionalã sau prezintã importanţã deosebitã pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României;
l) cercetãrile ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Bãncii Naţionale a României şi elementele de siguranţã ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicitãţii, precum şi imprimarea şi tipãrirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat;
n) relaţiile şi activitãţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicitãţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţã de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.";
- Art. 20: "Orice persoanã fizicã sau juridicã românã poate face contestaţie la autoritãţile care au clasificat informaţia respectivã, împotriva clasificãrii informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionatã în condiţiile legii contenciosului administrativ.";
- Art. 24: " (1) Documentele cuprinzând informaţii secrete de stat vor purta pe fiecare paginã nivelul de secretizare, precum şi menţiunea «personal», când sunt destinate unor persoane determinate.
(2) Prin hotãrâre a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare şi marcare, inscripţionãrile şi menţiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcţie de nivelurile de secretizare, cerinţele de evidenţã a numerelor de exemplare şi a destinatarilor, termenele şi regimul de pãstrare, interdicţiile de reproducere şi circulaţie.
(3) Încadrarea informaţiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevãzute la art. 15 lit. f), precum şi normele privind mãsurile minime de protecţie în cadrul fiecãrui nivel se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
(4) Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate, prin hotãrâre a Guvernului, la solicitarea motivatã a emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încãlcãrilor legii, erorilor administrative, limitãrii accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezãrii altor interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informaţiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare ştiinţificã fundamentalã care nu are o legãturã justificatã cu securitatea naţionalã.
(7) Autoritãţile publice care elaboreazã ori lucreazã cu informaţii secrete vor întocmi un ghid pe baza cãruia se va realiza o clasificare corectã şi uniformã a informaţiilor secrete de stat, în strictã conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aprobã personal şi în scris de funcţionarul superior autorizat sã clasifice informaţiile secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiazã, extrag sau reproduc în rezumat conţinutul unor documente secrete vor aplica pe noul document rezultat menţiunile aflate pe documentul original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizatã de persoanele sau autoritãţile publice competente sã aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor respective.";
- Art. 32: "Conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi sã stabileascã informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, sã coordoneze activitatea şi sã controleze mãsurile privitoare la pãstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 33: "Este interzisã clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate sã asigure informarea cetãţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludãrii legii sau obstrucţionarea justiţiei."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul persoanei la informaţiile de interes public şi obligaţia autoritãţilor publice de a asigura informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, exercitat în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organicã; art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, şi art. 148 alin. (2) şi (4) care dispune în legãturã cu prioritatea reglementãrilor comunitare, ca urmare a aderãrii României la Uniunea Europeanã, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire de cãtre autoritãţi. În sensul acestor din urmã dispoziţii constituţionale este invocatã şi încãlcarea titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente publice, adoptatã de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. O primã criticã vizeazã <>art. 12, 13, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001 care, în esenţã, în opinia autorului excepţiei, îngrãdesc accesul liber la justiţie, încalcã dreptul cetãţenilor la informaţie şi principiul proporţionalitãţii în restrângerea şi limitarea exercitãrii unor drepturi, prin aceea cã excepteazã unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetãţenilor.
Din analiza acestor susţineri, Curtea constatã cã, dimpotrivã, prevederile art. 12 şi 13 din legea criticatã sunt chiar în sensul dispoziţiilor art. 31 şi art. 53 din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate. Astfel a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, prilej cu care a reţinut urmãtoarele: exceptarea prevãzutã de <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 este legitimatã chiar de prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3), care stabilesc cã "Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze [...] securitatea naţionalã", precum şi ale art. 53, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apãrarea securitãţii naţionale, concept care include apãrarea naţionalã, siguranţa şi ordinea publicã. Sub acest aspect, prin decizia menţionatã, se face trimitere la jurisprudenţa anterioarã a Curţii în materie, de exemplu, deciziile nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, şi nr. 158 din 30 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. De asemenea, prin <>Decizia nr. 568/2006 , cu privire la susţineri privind încãlcarea prin <>art. 22 din Legea nr. 544/2001 a prevederilor art. 21 şi <>art. 126 din Constituţie, Curtea, trimiţând la Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, şi la <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , a reţinut cã "este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti", precum şi cã "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitãţile instituite de lege."
Aşa fiind, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
II. O altã criticã priveşte neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 2, 15, 17, 20, 24, 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Curtea Constituţionalã a mai exercitat controlul de constituţionalitate cu privire la prevederile <>art. 32 şi 33 din legea criticatã şi, prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006 , a respins excepţia pentru argumentele acolo reţinute. Soluţia pronunţatã îşi menţine valabilitatea şi în prezentul dosar, criticile de neconstituţionalitate fiind aceleaşi.
În legãturã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 2, 15, 17, 20 şi 24 din Legea nr. 182/2002 , precum şi ale <>art. 21 din Legea nr. 544/2001 , prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în legãturã cu celelalte dispoziţii din legile criticate, nu se motiveazã în vreun fel contrarietatea dintre conţinutul textelor legale şi dispoziţiile constituţionale. Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte motivarea acesteia, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, criticile formulate în legãturã cu aceste texte din legile menţionate reprezintã aprecieri personale ale autorului excepţiei asupra reglementãrii în sine, a ambiguitãţii şi neclaritãţii acesteia, a omisiunilor de reglementare sau a unor neconcordanţe şi necorelãri între cele douã legi supuse controlului de constituţionalitate. Criticile constau, de exemplu, în susţineri potrivit cãrora: deţinãtorul informaţiei este cel care "trebuie sã dovedeascã motivele pentru care o anumitã informaţie este consideratã secretã sau din orice motiv scoasã din sfera publicã şi cã o astfel de justificare existã la data soluţionãrii cauzei"; <>art. 13 din Legea nr. 544/2001 , precum şi art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însã lipseşte un text de lege expres care sã acorde judecãtorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cãrora o informaţie este catalogatã ca secretã, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevãd posibilitatea pentru conducãtorul instituţiei publice sã clasifice dupã bunul plac informaţiile fãrã a fi supus controlului judiciar". Or, asemenea aspecte nu sunt în competenţa de soluţionare a Curţii, care, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, prin raportare la dispoziţiile sau principiile Constituţiei, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
III. Autorul excepţiei mai invocã şi neconstituţionalitatea <>art. 36 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Curtea constatã cã, în realitate, legea are doar 25 de articole. Însã, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, criticile formulate vizeazã <>art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 123/2002 . Or, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea soluţioneazã excepţiile de neconstituţionalitate privind o lege sau ordonanţã ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare. Aşa fiind, aceastã excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
IV. Asupra criticilor formulate de autorul excepţiei, potrivit cãrora textele vizate ca fiind neconstituţionale contravin titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la libertatea de informare, prin raportare la art. 148 din Constituţia României, Curtea reţine urmãtoarele:
Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale a fost adoptatã la 7 decembrie 2000, la Nisa, de cãtre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeanã, ca un instrument cu o importantã semnificaţie politicã, fãrã însã a avea valoare juridicã.
Pentru a dobândi valoare juridicã, textul Cartei a fost inclus, cu modificãri nesemnificative, în Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care, însã, a fost respins în cadrul referendumului organizat în Franţa şi Olanda pentru ratificarea acestuia şi ulterior a fost abandonat.
La data de la 13 decembrie 2007, deci dupã pronunţarea prezentei decizii, a fost semnat la Lisabona Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene (Tratatul de Reformã), tratat care reia în proporţie semnificativã inovaţiile aduse prin Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa şi prin care s-a conferit Cartei drepturilor fundamentale valoare juridicã obligatorie. Potrivit art. 1 din Tratatul care reglementeazã modificãrile aduse Tratatului privind Uniunea Europeanã, articolului 6 din acest din urmã Tratat i se dã, la poziţia 8, o nouã redactare, având urmãtorul cuprins:
"Art. 6 - (1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertãţile şi principiile prevãzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptatã la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridicã cu cea a tratatelor.
Dispoziţiile cuprinse în Cartã nu extind în niciun fel competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate.
Drepturile, libertãţile şi principile prevãzute în Cartã se interpreteazã în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzãtor a explicaţiilor menţionate în Cartã, care prevãd izvoarele acestor dispoziţii."
În versiunea adaptatã a Cartei, textul invocat de autorul excepţiei are urmãtorul cuprins:
Titlul II "Libertãţile"
"Art. 11. - Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masã sunt respectate."
Art. 6 din Tratat prevede intrarea sa în vigoare la data de 1 ianuarie 2009, cu condiţia ca toate statele semnatare sã fi depus instrumentele de ratificare pânã la acea datã. În caz contrar, Tratatul de Reformã va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã depunerii instrumentului de ratificare de cãtre statul semnatar care îndeplineşte ultimul aceastã formalitate.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, Tratatul de la Lisabona (Tratatul de Reformã) va avea prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecinţã, de la data intrãrii în vigoare a Tratatului, România va fi obligatã sã respecte prevederile acestuia şi sã asigure resortisanţilor sãi protecţia drepturilor de care se bucurã în temeiul Tratatului, datã fiind aplicabilitatea directã a acestuia în ordinea juridicã internã.
Aşa fiind, Curtea constatã cã aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor din Carta drepturilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei, nu este posibilã atâta vreme cât Tratatul de Reformã va intra în vigoare la data menţionatã mai sus.
În ce priveşte Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente publice, adoptatã de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, invocatã de autorul excepţiei, Curtea observã cã aceasta nu poate fi aplicatã în cauzã, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte, asigurându-se, în caz de neconcordanţe, prioritate reglementãrilor internaţionale faţã de legile interne. Or, Recomandarea Comitetului Miniştrilor nu se încadreazã în categoria actelor internaţionale vizate de textul constituţional respectiv.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 şi <>art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apron Dynamics" - S.R.L. cu sediul în Baia Mare în Dosarul nr. 2.084/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 din Legea nr. 544/2001 , ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20 şi <>art. 24 din Legea nr. 182/2002 , precum şi ale <>art. 36 din Hotãrârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicatã de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe de judecatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
