Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.171 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 si ale art. 145 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 17 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 şi ale art. 145 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benyatov Vadim Don în Dosarul nr. 4.680/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.680/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 şi ale art. 145 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Benyatov Vadim Don într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de revocare a mãsurii interdicţiei de a nu pãrãsi localitatea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o discriminare raportatã la cetãţenia persoanei, în sensul cã i se impune şi cetãţeanului strãin care nu locuieşte şi nu domiciliazã într-o localitate din România mãsura preventivã a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea. Stabilirea arbitrarã a localitãţii cu privire la care se dispune mãsura în discuţie, alta decât localitatea de domiciliu, este de naturã a impune un "domiciliu forţat", ducând la încãlcarea drepturilor privind libera circulaţie şi dreptului cetãţenilor strãini de a se bucura de protecţia persoanei. Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit cã, pentru ca o mãsurã preventivã sã nu contravinã Convenţiei, trebuie sã se ofere garanţii suficiente împotriva abuzului autoritãţilor (Cauza Sissanis împotriva României, 2007). De asemenea, obligarea de a nu pãrãsi localitatea Bucureşti, în speţã, localitate în care nu existã domiciliul sau reşedinţa, este de naturã sã încalce şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii prin faptul cã inculpatului i-a fost întrerupt tratamentul medical.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece mãsura luatã nu este discriminatorie, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns, în anumite condiţii, pentru apãrarea securitãţii naţionale şi pentru desfãşurarea instrucţiei penale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate nu instituie discriminãri de naturã sã aducã atingere art. 16 din Constituţie şi nici nu contravin dreptului oricãrui cetãţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţarã, prevãzut de art. 25 din Constituţie. Textele criticate reprezintã o restrângere a dreptului la libera circulaţie, dar care se înscrie în limitele prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã o restrângere a libertãţii persoanei, permisã de art. 53 din Constituţie tocmai în scopul bunei desfãşurãri a instrucţiei penale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 136, cu denumirea marginalã "Scopul şi categoriile mãsurilor preventive", şi ale art. 145, cu denumirea marginalã "Conţinutul mãsurii" obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, din Codul de procedurã penalã.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 18 referitoare la cetãţenii strãini şi apatrizi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Totodatã, invocã prevederile art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 2 privind libertatea de circulaţie, ale art. 5 privind dreptul la libertate, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. I-3 şi art. I-4 alin. 1 privind libera circulaţie a persoanelor, ale art. II-67, art. II-80, art. II-93, art. II-95, art. II-105 privind egalitatea, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi a domiciliului, precum şi dreptul de a beneficia de îngrijiri medicale din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 136 alin. 1 lit. b) şi ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedurã penalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 878/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 14 noiembrie 2007, excepţia de neconstituţionalitate a acestora fiind ridicatã de acelaşi autor şi cu raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi cele din cauza de faţã. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, având în vedere prevederile constituţionale ale art. 18 alin. (1) care garanteazã cetãţenilor strãini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, nu se poate susţine în mod temeinic existenţa unei discriminãri în ceea ce priveşte aplicarea şi executarea mãsurii preventive constând în obligarea de a nu pãrãsi localitatea, întrucât aceasta se aplicã în egalã mãsurã tuturor celor împotriva cãrora este instituitã, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. Cât priveşte invocarea dreptului la liberã circulaţie, Curtea a reţinut, pe de o parte, cã, potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie, condiţiile exercitãrii acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, pe de altã parte, în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a domiciliului sau a reşedinţei în orice localitate din ţarã, acesta este un drept asigurat, potrivit alin. (2) din art. 25, fiecãrui cetãţean. De asemenea, restricţionarea temporarã a exercitãrii dreptului la liberã circulaţie, ca şi consecinţã fireascã a instituirii mãsurii preventive de obligare de a nu pãrãsi localitatea, este o mãsurã apreciatã de legiuitor ca fiind pe deplin raţionalã şi necesarã pentru buna desfãşurare a procesului penal, fiind astfel în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie şi ale art. 13 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai criticã, pe de o parte, faptul cã textele atacate nu definesc noţiunea de "localitate", iar, pe de altã parte, faptul cã i s-a aplicat mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, deşi este cetãţean strãin care nu locuieşte şi nici nu are domiciliul în România. Însã aceste critici nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate, reprezentând chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, care nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Referitor la prevederile art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi la celelalte dispoziţii invocate de autorul excepţiei din acte internaţionale, Curtea observã cã acestea nu au pertinenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 şi ale art. 145 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benyatov Vadim Don în Dosarul nr. 4.680/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
