Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.167 din 6 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 26^2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romferchim" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 38.433/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romferchim" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate constituie temeiul juridic al acţiunii introduse în anul 2002 împotriva sa de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acţiune care are ca obiect plata penalitãţilor pentru neefectuarea investiţiilor aferente anilor 1996-2000, conform contractului de vânzarecumpãrare de acţiuni încheiat între pãrţi în anul 1996. Astfel, autorul excepţiei considerã inadmisibil ca, "dupã trecerea a 2 ani de zile de la ultimul termen prevãzut pentru efectuarea investiţiilor şi dupã 6 ani de la încheierea contractului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sã vinã sã susţinã cã sunt aplicabile dispoziţiile unui act normativ adoptat în anul 2002", respectiv <>Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , iar nu prevederile <>Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, care erau în vigoare în momentul introducerii acţiunii la instanţa judecãtoreascã. Prin aplicarea dispoziţiilor criticate sunt modificate situaţii juridice definitiv stabilite şi acte definitiv terminate, ceea ce contravine principiului neretroactivitãţii legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu au efecte retroactive, întrucât reglementeazã domeniul propriu de aplicare a legii noi, respectiv efectele viitoare produse de o stare de drept nãscutã anterior intrãrii în vigoare a ordonanţei de guvern.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu contravin principiului neretroactivitãţii legii, ele urmând a fi aplicate începând cu data intrãrii lor în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3 alin. (1) lit. c): "În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: [...]
c) perioada de derulare a contractului - perioada pânã la îndeplinirea oricãreia şi a tuturor obligaţiilor pãrţilor contractante, conform clauzelor contractuale şi prevederilor prezentei ordonanţe; intrã sub incidenţa acestei definiţii inclusiv acele contracte care pânã la apariţia prezentei ordonanţe confereau Autoritãţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpãrãtorilor aducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin contract;";
- Art. 26^2: "În situaţiile prevãzute la art. 26 alin. (2) prescripţia pentru dreptul Autoritãţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile începe sã curgã de la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii.
Analizând textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 stabilesc semnificaţia perioadei de derulare a contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, societãţile şi companiile naţionale ca fiind perioada pânã la îndeplinirea oricãreia şi a tuturor obligaţiilor pãrţilor contractante, conform clauzelor contractuale şi prevederilor prezentei ordonanţe. De asemenea, sunt considerate ca fiind contracte aflate în perioada de derulare şi contractele încheiate înainte de apariţia prezentei ordonanţe, care conferã Autoritãţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpãrãtorilor ducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin contract. Relativ la aceste din urmã contracte, dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 prevãd cã, în cazul în care se constatã valoric nerealizarea sau realizarea parţialã a angajamentului investiţional, cumpãrãtorul datoreazã penalitãţi contractuale calculate la valoarea nerealizatã, fãrã luarea în considerare a nerealizãrilor pe obiective. Potrivit art. 26^2 din ordonanţã, data de la care cumpãrãtorul datoreazã aceste penalitãţi şi de la care începe sã curgã termenul de prescripţie pentru dreptul Autoritãţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile este data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 .
Deşi autorul excepţiei nu îşi circumscrie de plano critica de neconstituţionalitate, care vizeazã ambele texte de lege, din argumentarea excepţiei se constatã cã, în realitate, acesta considerã ca fiind neconstituţionale doar dispoziţiile art. 26^2 din ordonanţã. Sub acest aspect, autorul apreciazã cã prin instituirea obligaţiei de platã a penalitãţilor în sarcina cumpãrãtorului, în cazul contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , s-ar conferi acestor contracte efecte juridice pe care nu le aveau la momentul semnãrii lor.
Din aceastã perspectivã se susţine cã textul de lege dedus controlului de constituţionalitate modificã în mod esenţial regimul juridic aplicabil anterior tuturor contractelor de vânzarecumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, societãţile şi companiile naţionale, încheiate sub imperiul legii vechi, în virtutea principiului "tempus regit actum", ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicatã de autorul sãu, Curtea reţine cã retroactivitatea textului de lege şi deci neconstituţionalitatea <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al reglementãrii pe care textul o consacrã. Altfel spus, numai în mãsura în care anterior intrãrii în vigoare a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate soluţia consacratã de acesta nu era de conceput, critica de neconstituţionalitate ar putea fi consideratã ca fiind întemeiatã.
Or, sub acest aspect Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 fac vorbire, expresis verbis, despre "penalitãţile contractuale" calculate la valoarea nerealizatã a angajamentului investiţional. Aşa fiind, legiuitorul nu reglementeazã o soluţie legislativã inovatoare, ci consacrã, pe cale legalã, ceea ce contractul încheiat între pãrţi deja prevedea, şi anume clauza privind penalitãţile datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, respectiv pentru nerealizarea sau realizarea parţialã a angajamentului investiţional de cãtre cumpãrãtor.
Nici prevederea in terminis prin lege a datei de la care începe sã curgã termenul de prescripţie a dreptului Autoritãţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile, respectiv data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrãrii în vigoare a ordonanţei, nu poate fi calificatã ca fiind un element novator, de naturã a modifica regimul juridic aplicabil în speţã. Astfel, potrivit dreptului comun în materia prescripţiei - <>Decretul nr. 167/1958 , regula este cã prescripţia extinctivã începe sã curgã de la data naşterii dreptului la acţiune, regulã cunoscutã încã din dreptul roman şi exprimatã prin adagiul "actione non natae, non praescribitur". Or, facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa justiţiei pentru a obţine recunoaşterea şi valorificarea acelui drept printr-o hotãrâre care sã-i asigure executarea silitã a obligaţiei corelative de cãtre debitor nu se poate naşte decât din momentul în care obligaţia devine exigibilã, adicã este scadentã. Prin urmare, Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã soluţia impusã de textul <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu era posibilã anterior intrãrii sale în vigoare, întrucât textul în cauzã ar fi avut un caracter novator şi, prin aceasta, retroactiv.
De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 din ordonanţã stabilesc cã "Prezenta ordonanţã se aplicã contractelor de vânzarecumpãrare având ca obiect acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, care au fost încheiate de Fondul Proprietãţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea dupã intrarea ei în vigoare".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi <>art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romferchim" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
