Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.162 din 15 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 si art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 16 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Generali" - S.A. din Bucureşti (fostã ARDAF) în Dosarul nr. 46.590./3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.361D/2010.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Societatea Comercialã "Generali România" - S.A. (fostã ARDAF), doamna avocat Maria Ursaciuc, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantul pãrţii prezente, care depune concluzii scrise, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, menţionând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 310 din 3 martie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 46.590./3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Generali" - S.A. din Bucureşti (fostã ARDAF) într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de recurs.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care instituie un termen de recurs foarte scurt, de 5 zile de la pronunţare, şi sancţioneazã cu nulitatea un recurs care nu este motivat în acest termen. Practic, prin instituirea acestui termen, nu existã un interval suficient de timp pentru ca partea care declarã recurs sã-şi poatã exercita în mod efectiv dreptul la apãrare, în condiţiile în care nu cunoaşte motivarea instanţei care şi-a declinat competenţa. În aceastã situaţie, partea care nu cunoaşte ceea ce ar trebui sã combatã este grav prejudiciatã, fiind privatã atât de dreptul la apãrare, cât şi de cel al unui proces echitabil.
De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã prin instituirea obligaţiei de a motiva recursul în termen de doar 5 zile de la data pronunţãrii hotãrârii, fãrã a se acorda posibilitatea realã de a afla conţinutul respectivei hotãrâri, sub sancţiunea anulãrii acelui recurs, este restrâns dreptul pãrţii de a se adresa instanţei de control judiciar prin exercitarea cãilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 158 alin. 3: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, împotriva hotãrârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, de îndatã ce hotãrârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilã.";
- Art. 306 alin. 1: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alineatul 2".
Ulterior sesizãrii Curţii, prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi au în prezent urmãtorul conţinut: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, hotãrârea nu este supusã niciunei cãi de atac, dosarul fiind trimis de îndatã instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent."
Potrivit art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, "(1) Procesele în materie civilã în curs de judecatã la data schimbãrii, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţã sunt aplicabile.
(2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1 art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 1591 art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplicã numai proceselor, cererilor şi sesizãrilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate dupã intrarea în vigoare a prezentei legi ".
Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 şi dispoziţiile art. XXII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile raportului juridic stabilit în cauza de faţã, astfel încât urmeazã sã verifice constituţionalitatea prevederilor criticate în forma avutã la data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã acestea sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 920*) din 7 iulie 2011, nepublicatã încã în Monitorul Oficial al României, şi prin Decizia nr. 1.138 din 23 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 5 noiembrie 2010, Curtea a constatat cã, potrivit dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedurã civilã, instanţa de judecatã se pronunţã asupra problemelor privind competenţa ei de judecatã, în situaţia în care, în cadrul judecãrii litigiului cu care a fost învestitã, se pun în discuţie astfel de aspecte. Asupra excepţiei de necompetenţã, instanţa se pronunţã înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, dupã caz, printr-o încheiere, dacã se declarã competentã, sau printr-o altã hotãrâre, dacã instanţa se declarã necompetentã. Textul de lege criticat de autorul excepţiei, respectiv art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, are în vedere cea de-a doua ipotezã, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţã şi implicit declinarea competenţei instanţei de judecatã. Având în vedere cele de mai sus, este evident faptul cã singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotãrârea de declinare este propria necompetenţã materialã, personalã sau teritorialã.
--------
*) Decizia nr. 920/2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011.
De asemenea, Curtea a constatat cã instanţa de judecatã, dând expresie dreptului la apãrare şi principiului contradictorialitãţii, este obligatã sã punã în discuţia prealabilã a pãrţilor excepţia de necompetenţã, discuţie ce are loc în prezenţa acestora sau chiar în lipsa lor, dar când toate pãrţile au fost legal citate.
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit cãreia partea interesatã nu are posibilitatea cunoaşterii motivelor hotãrârii de declinare a competenţei pe care urmeazã sã o atace şi, ca urmare, declararea nulitãţii recursului promovat.
De asemenea, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a mai statuat cã hotãrârea prin care instanţa se declarã necompetentã se poate ataca separat cu recurs, întrucât aceastã hotãrâre are caracter de dezînvestire. Stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţãrii hotãrârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru cã soluţionarea incidentului privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre pãrţi nu este împiedicatã în exercitarea cãii de atac în acest termen, având în vedere cã acestea, chiar dacã nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecatã şi depinde doar de diligenţa lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat, prin raportare la art. 21 şi art. 24 din Constituţie, prin Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, constatând cã sunt constituţionale. Cu acest prilej, Curtea a statuat, în esenţã, cã, în privinţa condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, legiuitorul poate sã reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie sã fie fãcutã declaraţia, conţinutul sãu, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţã. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat cã dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se preteazã la limitãri implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere cã presupune reglementarea din partea statului, care se bucurã, în aceastã privinţã, de o anumitã marjã de apreciere.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Generali" - S.A. din Bucureşti (fostã ARDAF) în Dosarul nr. 46.590./3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
