Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.158 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 4 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Rãzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (numãr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspund, personal, autorii excepţiei Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu, precum şi partea Alexandra Henriette Borundel, personal şi asistatã de doamna avocat Laura Cosma, apãrãtor ales, cu delegaţie la dosar. Acelaşi avocat rãspunde şi pentru pãrţile Alfred Alexandru Anastasiu şi Irenne Csap. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorii prezenţi solicitã Curţii acordarea unui nou termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii.
Apãrãtorul ales al pãrţilor se opune acordãrii unui nou termen, precizând cã se urmãreşte tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arãtând cã a existat suficient timp pentru pregãtirea apãrãrii.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, apreciind cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 156 din Codul de procedurã civilã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţilor prezente. Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Apãrãtorul ales al pãrţilor pune concluzii de respingere a excepţiei, sintetizate în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciind cã nu existã motive pentru reconsiderarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (numãr vechi 4.067/2003), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Rãzvan Adrian Florea într-o cauzã civilã având ca obiect judecarea unei cereri privind retrocedarea, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , a unui imobil-construcţie, cerere aflatã în faza procesualã a recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat creeazã un regim juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunţat la moştenire, faţã de aceia care nu au acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesoralã prevãzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul cã numai cea de-a doua categorie este repusã de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 . Inegalitatea de tratament juridic rezultã, în opinia autorilor excepţiei, din aceea cã, la momentul edictãrii actului normativ criticat, ambele categorii de succesibili erau considerate strãine de succesiune cu efect retroactiv, în temeiul dispoziţiilor în materie cuprinse în Codul civil. Se mai susţine cã textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privatã, garantat la nivel constituţional, şi, implicit, dreptului la moştenire.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul de lege criticat instituie un tratament juridic egal, deopotrivã, pentru moştenitorii care au acceptat succesiunea dupã data de 6 martie 1945 şi pentru cei care nu au acceptat-o, prin instituirea repunerii legale în dreptul de acceptare a succesiunii, în ceea ce priveşte bunurile imobile preluate în mod abuziv de cãtre stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Se aratã cã voinţa legiuitorului a fost aceea de a asigura egalitatea moştenitorilor persoanei îndreptãţite la mãsurile reparatorii prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 şi de a garanta dreptul de proprietate şi dreptul la moştenire. Pentru aceste considerente, Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât, pe de o parte, nu nesocoteşte principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, iar, pe de altã parte, dã expresie dispoziţiilor constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora:
"(3) Succesibilii care, dupã data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a cãror restituire se solicitã în temeiul prezentei legi."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, precum şi a creanţelor asupra statului, şi în art. 46 potrivit cãruia dreptul la moştenire este garantat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textul de lege supus controlului de constituţionalitate dã expresie caracterului reparatoriu al <>Legii nr. 10/2001 . Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încãlcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio in integrum, fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privatã.
Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii prevãzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art. 700 alin. 1 din Codul civil, din motive neimputabile succesibililor cãrora li se aplicã prevederile <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , nu este echivalentã cu actul de voinţã al renunţãrii la moştenire. Aşadar, nefiind vorba de situaţii juridice identice, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat, fãrã a se aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii.
Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, (<>Decizia nr. 84 din 10 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 1 aprilie 2005), scopul dispoziţiilor legale criticate este acela de a pune capãt perpetuãrii stãrii de anormalitate instituitã în derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, care sã genereze o inegalitate între succesibilii care au acceptat moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei care sunt repuşi în termenul de acceptare prin <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 .
S-a mai reţinut în decizia menţionatã cã textul de lege criticat şi în prezenta cauzã nu contravine principiului garantãrii dreptului la moştenire consacrat de art. 46 din Constituţie, ci, dimpotrivã, îi dã expresie prin restabilirea calitãţii de moştenitori acceptanţi pentru categoria de persoane avutã în vedere de <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , care, altminteri, ar fi fost exclusã de la moştenire.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, care sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Rãzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (numãr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
