Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocatã de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã aceasta priveşte, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 16.428/211/2007, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocatã de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate sunt neconstituţionale "în mãsura în care acestea condiţioneazã intabularea în cartea funciarã a dreptului de proprietate al dobânditorilor acestui drept pe calea hotãrârilor judecãtoreşti de îndeplinirea obligaţiilor altor persoane". Astfel, se aratã cã, urmare a acestei dispoziţii legale, se creeazã situaţia ca persoanelor (cumpãrãtori) care au dobândit dreptul de proprietate printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã sã le fie respinsã cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cazul în care vânzãtorii (pârâţi în litigiul urmare cãruia a fost pronunţatã hotãrârea) au şi o altã cetãţenie şi domiciliul în strãinãtate, nefiind înscrişi pe rolul fiscal în România. Dobânditorilor dreptului de proprietate le este imposibil sã îndeplineascã obligaţia foştilor proprietari, de platã a impozitului pe transferul dreptului de proprietate şi, oricum, "o atare sarcinã nu ar putea fi impusã prin lege dobânditorilor pentru a le fi recunoscut dreptul la intabularea dreptului lor la proprietate". Se mai aratã cã, deoarece, potrivit <>art. 20 din Legea nr. 7/1996 , dreptul de proprietate al foştilor proprietari tabulari se stinge numai prin înscrierea radierii lor la cartea funciarã, radiere care se face odatã cu intabularea dreptului de proprietate al cumpãrãtorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, noii proprietari pot dispune nestingheriţi de dreptul lor de proprietate numai în condiţiile în care el este intabulat în cartea funciarã. Ca urmare, se încalcã dreptul de proprietate şi dispoziţiile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, care impun ca niciun drept al unei persoane sã nu fie restrâns prin lege ca urmare a neîndeplinirii de cãtre o altã persoanã a obligaţiilor sale legale. În sfârşit, se aratã cã <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal aduce atingere prerogativei dispoziţiei, ca atribut al dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce încalcã şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât "impozitul aferent imobilelor poate fi achitat doar de cãtre vânzãtori, Administraţia Finanţelor Publice nedând posibilitatea cumpãrãtorilor sã achite datoria acestora. În situaţia în care vânzãtorii nu pot sã facã aceastã operaţiune, locuind în strãinãtate, de exemplu, cumpãrãtorii, proprietari ai imobilului, nu îşi pot valorifica dreptul de proprietate dobândit". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcã dispoziţiile invocate din Legea fundamentalã. În plus, aratã cã ceea ce se invocã în cauzã sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, care nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constatã cã, deşi a fost sesizatã, prin încheierea instanţei de judecatã, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 77^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în integralitatea acestuia, autorii excepţiei criticã numai teza finalã a acestui text de lege. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, dupã caz, a hotãrârilor judecãtoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciarã vor verifica îndeplinirea obligaţiei de platã a impozitului prevãzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitãrii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pâna la plata impozitului." Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se invocã, totodatã, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere principiului egalitãţii în drepturi, întrucât acesta se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 dã expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate reţine nici pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi. Prevederile art. 15 din Constituţie, invocate, de asemenea, de autorii excepţiei, nu sunt incidente în cauzã. În realitate, ceea ce se supune atenţiei Curţii, în cauza de faţã, este o problemã de interpretare şi aplicare a legii în situaţia particularã relevatã de autorii excepţiei, aspect care nu intrã însã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77^1 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocatã de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
