Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.156 din 28 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.510/121/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Otilia Popa într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri în temeiul <>Legii nr. 22/1969.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prezumţia de nevinovãţie, întrucât instituie o prezumţie relativã de culpã în sarcina gestionarului, ceea ce este inadmisibil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificatã şi completatã prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 24: "Angajaţii rãspund material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.";
- Art. 25: "Gestionarul rãspunde integral faţã de agenţii economici, autoritãţile sau instituţiile publice pentru pagubele pe care Ie-a cauzat în gestiunea sa.
Primirea bunurilor în cantitãţi inferioare celor înscrise în actele însoţitoare sau cu vicii aparente, fãrã a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea asistenţei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesarã, atrag rãspunderea gestionarului în condiţiile alineatului 1.";
- Art. 26: "Gestionarul rãspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constatã o pagubã fãrã a se putea stabili cã aceasta s-a produs în absenţa gestionarului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 44 alin. (8) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 270 şi 271 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici identice. Curtea, prin <>Decizia nr. 548 din 18 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 28 noiembrie 2005, a statuat cã art. 23 alin. (11) din Constituţie consacrã într-adevãr prezumţia de nevinovãţie, dar exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale. Aceastã concluzie rezultã nu numai din termenii reglementãrii constituţionale, fãcându-se referire explicitã la "hotãrârea judecãtoreascã de condamnare", dar şi din economia reglementãrilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la "libertatea individualã". Aşa fiind, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumţii de vinovãţie în alte ipoteze de rãspundere juridicã decât cea penalã.
De asemenea, Curtea a stabilit cã "drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncã. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul dacã acestea s-au produs în legãturã cu munca anumitor salariaţi şi din vina acestora se examineazã în raport cu sarcinile concrete, prevãzute în contractul individual de muncã, şi cu modul de îndeplinire a acestora".
Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut cã, "în situaţia reglementatã de dispoziţiile criticate, gestionarul rãspunde patrimonial pentru o pagubã cauzatã în gestiune prin fapte ce nu constituie infracţiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o rãspundere penalã, ci despre o rãspundere patrimonialã".
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie, Curtea a constatat cã acesta nu poate fi desprins din contextul sãu constituţional. Prezumţia de nevinovãţie este reglementatã în legãturã cu libertatea individualã a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a încãlcãrii prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate nu cuprind dispoziţii prin care se prezumã caracterul ilicit al dobândirii averii, nu rãstoarnã sarcina probei în aceastã privinţã şi nici nu dispun confiscarea averii. În baza acestor texte legale, care stabilesc rãspunderea patrimonialã a gestionarului în anumite cazuri, se poate recupera prejudiciul cauzat de cãtre acesta ca urmare a faptei sale culpabile şi nicidecum nu se poate susţine cã în acest mod averea dobânditã în mod licit ar fi confiscatã.
În fine, Curtea a arãtat cã prevederile art. 53 şi ale art. 124 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã, ţinând seama de conţinutul dispoziţiilor respective.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, soluţia pronunţatã prin aceastã decizie, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 270 şi 271 din Codul muncii, potrivit cãrora "salariaţii rãspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca lor", se observã cã aceasta nu este o problemã de constituţionalitate, în sensul prevederilor <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, revenind instanţei de judecatã sã se pronunţe asupra interpretãrii şi aplicãrii legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24-26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
