Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.147 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 si ale art. 244 din Codul de procedura civila si ale art. 148 lit. f) si ale art. 160^3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art.235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra unei noi cereri de amânare depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitã un termen mai îndelungat.
Reprezentantul Ministerul Public solicitã respingerea acestei cereri.
Întrucât cauza este la al doilea termen de judecatã, Curtea respinge cererea de amânare, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedurã civilã ca fiind neîntemeiatã, iar a dispoziţiilor din Codul de procedurã penalã ca fiind inadmisibilã, acestea din urmã neavând legãturã cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.968/99/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcã dreptul la un proces echitabil, prin împiedicarea recuzãrii întregii instanţe, prin reglementarea procedurii conexãrii, prin formularea unor dispoziţii facultative, iar nu imperative pentru instanţele de judecatã şi prin faptul cã încheierile date în timpul judecãţii nu pot fi atacate decât odatã cu fondul.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, pe care legiuitorul are libertatea sã le adopte pentru o bunã administrare a justiţiei, şi nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 148 lit. f) şi ale art.160^3 din Codul de procedurã penalã.
Dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã au urmãtorul cuprins:
- Art. 28 alin. 2 şi 3: "Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor.";
- Art. 163 alin. 3: "Dacã excepţia este primitã, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi învestitã, iar în cazul când pricinile se aflã în judecata unor instanţe de grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.";
- Art. 164 alin. 3: "Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.";
- Art. 165: "În orice stare a judecãţii se pot despãrţi pricinile întrunite, dacã instanţa socoteşte cã numai una din ele este în stare de judecatã.";
- Art. 235: "Oricine are interes sã constate de urgenţã mãrturia unei persoane, pãrerea unui expert, starea unor lucruri, mişcãtoare sau nemişcãtoare, sau sã dobândeascã recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacã este primejdie ca ele sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor.
Cererea poate fi fãcutã chiar dacã nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi dã învoirea.";
- Art. 238 alin. 2: "Încheierea datã în timpul judecãrii unei pricini nu poate fi atacatã decât odatã cu fondul.";
- Art. 242 alin. 2: "Cu toate acestea pricina se judecã dacã reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsã.";
- Art. 244: "Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;
2. când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sã se dea.
Suspendarea va dãinui pânã când hotãrârea pronunţatã în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilã."
Art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedurã penalã reglementeazã condiţiile luãrii mãsurii arestãrii preventive şi, respectiv, modificarea sau ridicarea controlului judiciar instituit de instanţã.
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la dispoziţiile art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã obiectul cauzei în cadrul cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie judecarea unei acţiuni în pretenţii. Ţinând cont de prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor legi sau ordonanţe sau a unei dispoziţii din legi sau ordonanţe "care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constatã cã dispoziţiile criticate din Codul de procedurã penalã, care se referã la condiţiile luãrii mãsurii arestãrii preventive şi la controlul judiciar instituit de instanţa de judecatã, nu au legãturã cu soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedurã penalã.
II. Referitor la dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând cã acestea sunt constituţionale. De exemplu, prin <>Decizia nr. 53/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, Curtea a statuat cã, prin reglementãrile cuprinse în Codul de procedurã civilã referitoare la imposibilitatea recuzãrii tuturor judecãtorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles sã limiteze accesul liber la justiţie, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
Cu privire la dispoziţiile art. 244 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 29/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând cã, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat, prin <>Decizia nr. 721/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, asupra dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedurã civilã, constatând cã acestea nu înlãturã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanţei de judecatã de a dispune disjungerea cauzelor conexe neaducând atingere intereselor pãrţilor, ci, dimpotrivã, contribuind la evitarea tergiversãrii în soluţionarea cauzei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, procedura de judecatã este stabilitã numai prin lege, iar, pe de altã parte, dispoziţiile procedurale care stabilesc instanţa cãreia i se va trimite dosarul, în cazurile de conexitate sau de litispendenţã, cele care reglementeazã procedura de asigurare a dovezilor şi cele referitoare la judecarea cauzei în lipsã nu contravin în niciun fel dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
