Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.146 din 28 septembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, precum si a celor ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.146 din 28 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, precum si a celor ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 18 noiembrie 2010

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a celor ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Construct" - S.A. din Timişoara în dosarele nr. 1.279/325/2007 şi nr. 7.719/325/2006 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilã, de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.705/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã, precum şi de cãtre Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, din oficiu, în Dosarul nr. 4.735/303/2009 al acestei instanţe.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra cauzelor şi aratã cã, la Dosarul nr. 322D/2010, Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti a depus note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi a celor ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 146D/2010, nr. 322D/2010, nr. 544D/2010 şi nr. 3.285D/2010, având în vedere obiectul acestora.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
    Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 322D/2010, nr. 544D/2010 şi nr. 3.285D/2010 la Dosarul nr. 146D/2010, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
    Prin încheierile din 18 decembrie 2009 şi 12 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.279/325/2007 şi nr. 7.719/325/2006, Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 18.705/301/2006, precum şi prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.735/303/2009, Tribunalul Timiş -Secţia civilã, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a celor ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Construct" - S.A. din Timişoara, Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti şi, din oficiu, de cãtre Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã reglementarea criticatã este neconstituţionalã, întrucât "consacrã" obligaţia de a vinde locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat cãtre titularii contractelor de închiriere, fãrã a diferenţia între calitatea de persoanã de drept public şi cea de drept privat, precum şi impunerea unui preţ de vânzare derizoriu şi fãrã a se avea în vedere cã între timp aceste unitãţi de stat s-au privatizat, iar locuinţele fac parte din "patrimoniul" acestora. De asemenea, apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi datoritã faptului cã vânzarea se poate încheia doar cu chiriaşul locuinţei de serviciu şi nu dã posibilitatea de a-l încheia cu un terţ, eventual cu respectarea unui drept de preempţiune al chiriaşului, ceea ce contravine atât art. 45 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, care consacrã în mod clar şi imperativ interzicerea discriminãrii. Totodatã, se aratã cã o normã juridicã care obligã proprietarul de drept sã vândã aceste apartamente chiriaşilor reprezintã o sfidare a dreptului de proprietate garantat de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Reglementarea criticatã reprezintã un caz de restrângere a componentei de dispoziţie a dreptului de proprietate, cu încãlcarea art. 53 din Legea fundamentalã care prevede cã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi este posibilã numai în cazurile expres şi limitativ prevãzute de norma constituţionalã.
    Autorii excepţiei susţin cã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 aduc atingere şi art. 135 din Constituţie, potrivit cãrora "economia României este o economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã", prin aceea cã prin norma legalã criticatã se creeazã "disparitãţi sociale greu de surmontat şi se impun restrângeri unor agenţi economici cu capital integral privat".
    Aşa fiind, aceştia apreciazã cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate şi a inviolabilitãţii acestuia, precum şi a dreptului la exercitarea unei activitãţi economice.
    Tribunalul Timiş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reglementarea legalã criticatã nefiind în contradicţie cu normele constituţionale invocate. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Astfel, apreciazã cã prin instituirea obligaţiei de vânzare în sarcina unitãţilor proprietare se aduce atingere dreptului de proprietate privatã a acestor persoane juridice asupra bunurilor din patrimoniul propriu, patrimoniu care este distinct de cel al statului. Obligaţia de înstrãinare astfel instituitã de lege reprezintã o limitare a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor juridice la care se referã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992, ceea ce contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie. Instanţa considerã cã a institui, prin lege, obligaţia de înstrãinare a bunurilor din patrimoniul propriu al acestor persoane juridice, la un preţ stabilit în mod expres de <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990, reprezintã o limitare neconstituţionalã a dreptului la garantarea proprietãţii.
    Aşa fiind, apreciazã cã raţiunile şi considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 870/2007, prin care s-a statuat cã "prin înlãturarea posibilitãţii autoritãţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcã în mod vãdit dreptul unitãţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate" şi se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privatã, sunt aplicabile şi în cazul prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, precum şi cele ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.
    - <>Art. 7 din Legea nr. 85/1992 are urmãtorul cuprins: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
    De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
    Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995.
    Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992.
   Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
    Beneficiazã de prevederile alin.1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
    Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
    Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
    Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu se vând.";
    - <>Art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 prevede cã:
    "Preţurile de vânzare cãtre populaţie pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate pânã la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 şi 2.
    În vederea corelãrii preţurilor de vânzare cu preţurile de deviz pentru locuinţele recepţionate dupã 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţionalã pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzãtoare ale preţurilor de vânzare în funcţie de numãrul de camere, suprafeţele utile, gradul de confort şi finisaj."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 135 privind Economia. De asemenea, este invocatã înfrângerea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, având motivãri similare, prilej cu care a statuat cã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi cele ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 sunt constituţionale.
    În acest sens, este <>Decizia nr. 437/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, şi <>Decizia nr. 651/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 mai 2009, prin care Curtea a statuat cã "<>art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea reţine cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992, este, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã, o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii".
    Prin aceleaşi decizii, Curtea a constatat cã "textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã a locuinţelor în proprietatea publicã a statului. În acelaşi mod, Curtea reţine cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat.
    De asemenea, Curtea nu a reţinut nici contrarietatea textelor de lege criticate în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economicã, de vreme ce posibilitatea chiriaşilor de a cumpãra locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementatã, prin textul de lege criticat, înainte de încheierea contractului de privatizare".
    În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut cã "acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, restrângere care nu a fost constatatã".
    Totodatã, Curtea a constatat cã "nu poate fi reţinutã nici invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piaţã, de vreme ce prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt o concretizare a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie".
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a celor ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Construct" - S.A. din Timişoara în dosarele nr. 1.279/325/2007 şi nr. 7.719/325/2006 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilã, de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.705/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã, precum şi de cãtre Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, din oficiu, în Dosarul nr. 4.735/303/2009 al acestei instanţe.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 septembrie 2010.


                PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent,
                        Ingrid Alina Tudora
                           ________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice