Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.142 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 62/R/2007 din 10 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.734/84/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã formularea utilizatã de legiuitor la redactarea textului ce face obiectul excepţiei, şi anume sintagma "inculpatul a sãvârşit o infracţiune", este defectuoasã. Aceasta, întrucât nu se poate afirma cã s-a sãvârşit o infracţiune decât în momentul în care existã o hotãrâre de condamnare definitivã. În opinia autorului excepţiei, "formularea corectã şi în deplinã concordanţã cu Legea fundamentalã ar fi «inculpatul este suspectat de sãvârşirea unei infracţiuni», în locul actualei formulãri."
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, neexistând nicio încãlcare a prezumţiei de nevinovãţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru aceleaşi considerente care fundamenteazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã folosirea, în dispoziţiile legale criticate, a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnicã. Prin luarea mãsurii prevãzute de aceste dispoziţii legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovãţia acestuia urmând sã fie stabilitã de instanţa judecãtoreascã, prin hotãrâre definitivã de condamnare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre urmãtoarele cazuri: [...]
f) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
Se susţine cã textul de lege criticat este în contradicţie cu art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale criticate nu rezultã cã inculpatului i se imputã sãvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotãrâre judecãtoreascã de condamnare rãmasã definitivã. De asemenea, folosirea de cãtre legiuitor a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnicã, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care existã probe sau indicii temeinice cã a fost sãvârşitã de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţioneazã cu o pedeapsã de o anumitã gravitate. Aşa fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, şi prin <>Decizia nr. 245 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptatã şi argumentele ce au stat la baza acestor decizii se menţin şi în cauza de faţã.
În plus, criticile privind caracterul defectuos al redactãrii prevederilor criticate şi propunerea de reformulare a acestora, în sensul arãtat în motivarea excepţiei, nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa cu privire la o eventualã redactare defectuoasã a textului legal criticat şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sãlaj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
