Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.140 din 13 septembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.140 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 12 octombrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snack" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.619/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.869D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.619/301/2010, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
    Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snack" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã comercialã având ca obiect o somaţie de platã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 20, 21, 24, 44, 53 şi 126, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã cã:
    - dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), "întrucât permit instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare";
    - dispoziţiile art. 4 alin. (2) din ordonanţã încalcã prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), "întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului la proprietate";
    - dispoziţiile art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), "având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe", iar expresia "lãmuriri şi explicaţii" prevãzutã de textul criticat "este neclarã şi susceptibilã de îngrãdirea dreptului la apãrare";
    - dispoziţiile art. 8 din ordonanţã contravin art. 16, art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), întrucât nu precizeazã dacã cererea în anulare pe care o reglementeazã este sau nu o cale de atac, dacã face parte din procedura contencioasã sau, dimpotrivã, din cea necontencioasã; cu privire la alin. (5) al art. 8 se mai susţine cã instituie o adevãratã "dictaturã a creditorilor" şi permite acestora exercitarea unui eventual "abuz de drept".
    În fine, autorul excepţiei mai susţine cã, prin "suprimarea recursului care putea fi înainte formulat împotriva hotãrârii care soluţiona cererea în anulare, [...] se creeazã o situaţie inegalã între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun, [...] şi prin instituirea unui termen de atac mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun".
    Instanţa de judecatã şi-a exprimat opinia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
    - Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
    - Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
    (2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1), constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. [...]
    (4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
    - Art. 8: "Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
    (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
    (3) Abrogat.
    (4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
    (5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
    Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat prin numeroase decizii cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi cu o motivare similarã. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.
    Cu acele prilejuri Curtea a reţinut cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã conform atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia: "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei prevederi constituţionale.
    În legãturã cu criticile formulate, Curtea a constatat cã acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun.
    De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altã parte. Creditorii şi debitorii se aflã în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptãţiţi sã opteze pentru procedura specialã, acceleratã în vederea realizãrii creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
    Soluţiile adoptate de judecãtor în cadrul procedurii prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu sunt definitive. Judecãtorul poate dispune oricând citarea pãrţilor dacã înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingãtoare şi considerã cã sunt necesare lãmuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţie de platã se va emite numai atunci când, în urma examinãrii înscrisurilor prezentate, se constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate.
    Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, "Ordonanţa prin care judecãtorul a respins cererea creditorului este irevocabilã. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţã cererea a fost admisã în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun". Aceste dispoziţii sunt menite sã apere interesele debitorului.
    Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţã, împotriva ordonanţei cu somaţie de platã "debitorul poate formula cererea în anulare", care "se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã", rezolvarea definitivã a litigiului fãcându-se însã dupã normele dreptului comun. Sunt asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi condiţiile pentru exercitarea, fãrã îngrãdiri, a dreptului la apãrare de cãtre fiecare parte.
    Faptul cã accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultã chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasã la libera alegere a creditorului dacã vrea sã acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea sã foloseascã procedura specialã, acceleratã, instituitã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, care se judecã conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea cãilor de atac.
    De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege menţionate nu încalcã, sub niciun aspect, prevederile constituţionale ale art. 44 şi 53 şi nici principiile statuate prin prevederile convenţionale invocate.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Standard Snack" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.619/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2011.

                PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         AUGUSTIN ZEGREAN

                      Magistrat-asistent-şef,
                           Doina Suliman
                             __________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice