Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.138 din 4 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, ale art. 31 alin. (1) si ale art. 33 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 31 din 15 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, ale art. 31 alin. (1) şi ale <>art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Independence Tour" -S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.295/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.295/62/2006, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, ale art. 31 alin. (1) şi ale <>art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Independence Tour" - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionãrii cererii formulate de creditoarea Societatea Comercialã "Chimofarm" - S.R.L. din Roman pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare dreptului la un proces echitabil, întrucât, prin instituirea unei prezumţii de insolvenţã, creeazã o situaţie nefavorabilã debitorului care va trebui sã probeze inexistenţa stãrii de insolvenţã. De asemenea, considerã cã <>art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 reprezintã un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, deşi acesta mai are la dispoziţie şi alte instrumente juridice pentru valorificarea pretenţiilor sale, precum <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi prevederile Codului civil. În sfârşit, considerã cã dreptul la un proces echitabil este încãlcat şi prin decãderea debitorului din dreptul de a solicita reorganizarea judiciarã dupã ce a contestat starea de insolvenţã.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul - sindic aratã cã instituirea prezumţiei de insolvenţã are ca justificare necesitatea asigurãrii celeritãţii acestei proceduri, precum şi faptul cã pentru debitor este mult mai facil sã dovedeascã inexistenţa stãrii de insolvenţã decât pentru creditor sã probeze existenţa acesteia. De asemenea, aratã cã definirea creditorilor care pot sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei nu este contrarã dispoziţiilor constituţionale. În ceea ce priveşte <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , aratã cã acesta nu face decât sã reglementeze conţinutul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, fãrã a încãlca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În sfârşit, referindu-se la art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din aceeaşi lege, judecãtorul-sindic aratã cã debitorul are dreptul de a contesta deschiderea procedurii insolvenţei, dar aceastã contestaţie nu trebuie sã aibã un scop şicanatoriu, respectiv pentru a tergiversa soluţionarea cererii creditorului. Interdicţia debitorului de a mai depune cerere de reorganizare este justificatã de faptul cã acesta avea posibilitatea de a opta în sensul recunoaşterii stãrii de insolvenţã şi de a cere reorganizarea sau de a contesta deschiderea procedurii insolvenţei. Exprimarea opţiunii debitorului este un drept acordat de legiuitor acestuia în condiţii de egalitate cu creditorul şi care justificã cu evidenţã accesul la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi presupune un tratament egal unor persoane care se gãsesc în situaţii juridice identice, or, constatã cã în procedura insolvenţei debitorul, pe de o parte, şi creditorii, pe de altã parte, nu se aflã pe poziţii de egalitate şi, în consecinţã, dispun de mijloace procesuale distincte pentru apãrarea drepturilor şi realizarea intereselor lor. Aceastã procedurã urmãreşte protejarea intereselor creditorilor, întrucât situaţia imposibilitãţii acoperirii creanţelor scadente este o consecinţã a deficienţelor în conducerea societãţii, o culpã a debitorului. Instituirea prezumţiei de insolvenţã nu îl împiedicã pe debitor sã beneficieze de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil. De asemenea, interzicerea debitorului de a mai propune un plan de reorganizare dupã contestarea deschiderii procedurii insolvenţei este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea acestei proceduri, iar contestarea neîntemeiatã a insolvenţei poate fi privitã ca o intenţie de tergiversare a cauzei.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, având în vedere art. 16 din Constituţie, aratã cã debitorul, cu privire la care opereazã prezumţia de insolvenţã, se aflã într-o situaţie diferitã faţã de debitorii chemaţi în judecatã în procedura dreptului comun, astfel cã se justificã tratamentul juridic diferit. De asemenea, considerã cã textele de lege criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiţie, sens în care aratã cã acest drept constituţional are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, ale art. 31 alin. (1) şi ale <>art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori; [...]
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile;"
- Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de cãtre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sã precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege sã participe la reorganizare.";
- Art. 33 alin. (1), (2) şi (4): "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã.
Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã. [...]
(4) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 21 privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , acesta instituie, într-adevãr, o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa rãsturnãrii probei în sarcina debitorului, este justificatã însã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Cât priveşte critica <>art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 , Curtea observã cã aceasta se întemeiazã, de fapt, pe nemulţumirea autorului excepţiei cu privire la reglementarea procedurii insolvenţei în mãsura în care creditorii au la dispoziţie şi alte mijloace procedurale pentru satisfacerea drepturilor lor, inclusiv cele de drept comun.
În acest sens, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţã cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Examinând critica de neconstituţionalitate a <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , Curtea constatã cã autorul excepţiei nu a arãtat sub ce aspect acest text de lege ar contraveni textelor constituţionale invocate. Curtea Constituţionalã a mai analizat însã articolul de lege criticat în raport cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi şi cu dreptul de liber acces la justiţie tot din perspectiva temeiurilor de neconstituţionalitate invocate de un debitor în cadrul procedurii insolvenţei. Astfel, prin <>Decizia nr. 312 din 29 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a arãtat cã "creditorul este îndreptãţit sã acţioneze pe orice cale legalã pentru valorificarea creanţelor sale, iar dacã debitorul nu este în insolvenţã, îşi poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private este pe deplin aplicabil atât în privinţa proprietãţii debitorului, cât şi a creanţelor creditorilor."
În sfârşit, cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 , Curtea constatã cã aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã.
În legãturã cu aceasta, Curtea reţine cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, Curtea observã cã legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, ale art. 31 alin. (1) şi ale <>art. 33 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Independence Tour" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.295/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã - Judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
