Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.134 din 16 octombrie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. d) si alin. (4) si   art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.134 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. d) si alin. (4) si art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 24 noiembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Corina Eugenia Tinca şi Eugenia Pãcurar în Dosarul nr. 64/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente şi de Vasile Blaga în Dosarul nr. 1.229/1.371/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema conexãrii celor douã dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.530D/2008 la Dosarul nr. 1.488D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 64/1.371/2006, şi prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.229/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) şi a <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Corina Eugenia Tinca şi Eugenia Pãcurar, respectiv de Vasile Blaga.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã dispoziţiile <>art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât faptele prevãzute (ţinerea unei contabilitãţi fictive, facilitarea dispariţiei unor documente contabile sau evidenţierea unei contabilitãţi neconforme cu legea) nu pot fi niciodatã imputate unui membru al organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societãţii. Aceasta deoarece contabilitatea unei societãţi comerciale este evidenţiatã şi coordonatã de cãtre un departament special compus din personal de specialitate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , caracterul neconstituţional al acestora rezidã în instituirea prezumţiei de solidaritate a rãspunderii între membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societãţii, rãsturnarea acestei prezumţii şi, implicit, sarcina probei incumbându-le acestora. Textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 53, întrucât restrângerea drepturilor procesuale ale pârâţilor nu îndeplineşte condiţiile constituţionale, limitarea aducând atingere însãşi existenţei dreptului de a contesta faptele care li se imputã şi starea de solidaritate. Mai mult, în condiţiile în care angajarea rãspunderii persoanelor are consecinţã directã executarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora, dreptul de proprietate garantat constituţional este golit de conţinut.
În continuare, autorii susţin cã dispoziţiile <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 , care prevãd termenul de prescripţie al acţiunii de stabilire a rãspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societãţii, împiedicã debitorul de a-şi formula apãrarea într-un termen rezonabil şi în mod corespunzãtor. Termenul de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenţei în care lichidatorul poate promova acţiunea amintitã este apreciat ca fiind unul extrem de lung, în vreme ce persoanele pârâte nu beneficiazã de un termen rezonabil în vederea valorificãrii dreptului de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa instanţei de judecatã în condiţii care sã nu le dezavantajeze faţã de celelalte pãrţi ale procesului.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente considerã cã dispoziţiile <>art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 139 din aceeaşi lege, instanţa apreciazã cã textul este confuz şi echivoc, dând posibilitãţi diferite de interpretare, astfel cã nu este respectat principiul previzibilitãţii legii, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 138 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) şi ale <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 138 alin. (1) lit. d) şi alin. (4): "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecãtorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de membrii organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi de orice altã persoanã care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, prin una dintre urmãtoarele fapte: [...]
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; [...]
(4) În caz de pluralitate, rãspunderea persoanelor prevãzute la alin. (1) este solidarã, cu condiţia ca apariţia stãrii de insolvenţã sã fie contemporanã sau anterioarã perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţã. Persoanele în cauzã se pot apãra de solidaritate dacã, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţã sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţã şi au fãcut sã se consemneze, ulterior luãrii deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.";
- Art. 139: "Acţiunea prevãzutã la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscutã sau trebuia cunoscutã persoana care a cauzat apariţia stãrii de insolvenţã, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotãrârii de deschidere a procedurii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apãrare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã şi în art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 82/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea respingând critica ca neîntemeiatã. În cuprinsul acestei decizii, Curtea a reţinut cã, în principiu, potrivit dispoziţiilor legale criticate, stabilirea rãspunderii persoanelor din conducerea societãţii comerciale debitoare are loc la sesizarea administratorului ori a lichidatorului, a oricãrui creditor, a asociaţilor sau acţionarilor la societatea comercialã ajunsã în stare de insolvenţã, a camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a asociaţiei cooperatiste teritoriale ori naţionale, dupã caz. În cazul în care judecãtorul-sindic se sesizeazã din oficiu, acesta o face pe baza datelor rezultate din documentele aflate la dosarul cauzei şi în cadrul îndeplinirii obligaţiei sale legale de a lãmuri şi soluţiona cauza sub toate aspectele sale, asigurând realizarea deopotrivã a drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor pãrţilor, fãrã sã urmãreascã vreun interes personal.
Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate nu instituie prezumţia de culpã a persoanei a cãrei rãspundere se solicitã a fi stabilitã, ci prevãd în concret natura faptelor pãgubitoare pentru societatea comercialã debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã şi care pot antrena rãspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a mãsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţã a societãţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cãrei responsabilitate se cere a fi stabilitã poate exercita fãrã nicio îngrãdire dreptul la apãrare, precum şi cãile legale de atac.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , Curtea reţine cã acestea instituie rãspunderea solidarã a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi a oricãrei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului. Aceastã rãspundere solidarã este condiţionatã de împrejurarea ca starea de insolvenţã sã fie contemporanã sau anterioarã perioadei de timp în care persoanele respective şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Curtea constatã cã, în mãsura în care conducerea debitorului este constituitã dintr-un organ colegial, în ale cãrui atribuţii intrã adoptarea deciziilor referitoare la activitatea financiarã a societãţii comerciale, inclusiv a deciziilor ce ţin de operaţiunile contabile şi evidenţa în documente a acestora, instituirea prin lege a rãspunderii solidare a membrilor acestui organ apare ca fireascã şi pe deplin justificatã. Astfel, date fiind consecinţele grave ale faptelor ce se imputã organului colegial, dacã prin dispoziţiile criticate nu s-ar fi instituit prezumţia de solidaritate şi nu s-ar fi consacrat rãspunderea tuturor persoanelor ce au participat la adoptarea deciziilor care au cauzat starea de insolvenţã, legea ar fi fost susceptibilã de a crea situaţii arbitrare, contrare principiilor constituţionale. Nimic nu împiedicã însã persoana împotriva cãreia a fost promovatã acţiunea în rãspundere ca, în cadrul procesului în faţa instanţei, sã utilizeze toate garanţiile procesuale prevãzute de lege pentru a-şi proba nevinovãţia. Sub acest aspect, <>art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 nu conţine nicio dispoziţie care sã constituie o restrângere a dreptului la apãrare şi la un proces echitabil.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã angajarea rãspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere nu are loc în orice condiţii. Prezumţia de solidaritate este inoperantã dacã persoanele în cauzã, diligente fiind, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţã sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţã şi au fãcut sã se consemneze, ulterior luãrii deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Prin urmare, adoptarea unei poziţii contrare deciziei majoritare, formulatã neechivoc, exonereazã persoana în cauzã de consecinţele grave prevãzute de lege, astfel încât aceasta nu va mai putea fi obligatã la suportarea unei pãrţi din pasivul debitorului.
În ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul de proprietate privatã şi inviolabilitatea acesteia, Curtea a constatat cã, deşi membrii organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţã a societãţii debitoare suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere cã, pe aceastã cale, se asigurã acoperirea pasivului debitorului insolvabil şi valorificarea drepturilor creditorilor şi, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legalã în sine nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã.
În sfârşit, referitor la critica dispoziţiilor <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 , Curtea constatã cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) şi <>art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Corina Eugenia Tinca şi Eugenia Pãcurar în Dosarul nr. 64/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente şi de Vasile Blaga în Dosarul nr. 1.229/1.371/2007 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016