Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 7 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Dumitru Pãnescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecãtoriei Brãila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu şi de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, la cererea autorului excepţiei Dumitru Pãnescu, pentru a da posibilitatea acestuia sã depunã la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 27 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.763/196/2007, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Dumitru Pãnescu în dosarul menţionat.
Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.391/306/2007, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ciprian Prundurel în dosarul menţionat.
Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.086/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Constantin Virgil Manea în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecãtoriei Brãila se susţine, în esenţã, cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece persoana faţã de care s-a dispus trimiterea în judecatã are calitatea de fãptuitor, iar nu de inculpat. Se mai aratã cã se încalcã şi dreptul la un proces echitabil "prin fixarea unui termen de 20 de zile pentru judecarea cauzelor şi prin faptul cã în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se pot propune şi administra alte probe decât înscrisurile". În opinia autorului excepţiei, în lipsa audierii fãptuitorului sau a unor eventuali martori, instanţa nu îşi poate forma o convingere şi nu poate pronunţa o soluţie temeinicã.
În Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu autorul excepţiei susţine cã art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în actuala reglementare, "limiteazã nejustificat actele procurorului împotriva cãrora se poate face plângere în justiţie". Aceastã limitare este discriminatorie, fiind "consecinţa unei omisiuni sau erori privind inventarierea situaţiilor posibile de vãtãmare a unor interese legitime [...], învinuitul faţã de care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã putând fi şi el o persoanã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate". În opinia autorului excepţiei, ar trebui sã se poatã formula plângere la instanţa de judecatã şi împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului şi s-a dispus refacerea urmãririi penale.
În sfârşit, în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", fãrã a motiva însã aceastã susţinere.
Judecãtoria Brãila opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecatã date de procuror. În ceea ce priveşte problema distincţiei între calitatea de fãptuitor şi cea de inculpat, apreciazã cã reprezintã "o falsã problemã de neconstituţionalitate".
Judecãtoria Sibiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu poate fi considerat contrar prevederilor constituţionale invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã egalitatea în drepturi. În opinia instanţei, procedura instituitã prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã cuprinde toate garanţiile procesuale pentru asigurarea respectãrii drepturilor persoanelor vãtãmate sau a oricãror altor persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate prin soluţia de netrimitere în judecatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului.
Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate.
Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1.
Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate.
În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10.
Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent."
În motivarea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 şi 16 privind egalitatea în drepturi şi, respectiv, supremaţia legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (1) potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. Se invocã totodatã dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii şi dreptul oricãrei persoane de a se adresa efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile sale fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, <>Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, <>Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, şi <>Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu încalcã egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, ci dã expresie acestor garanţii constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte criticile în sensul cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã limiteazã nejustificat actele procurorului împotriva cãrora se poate face plângere în justiţie, se constatã cã acestea vizeazã în realitate completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã şi împotriva altor acte ale procurorului, respectiv, în cauzã, împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului şi s-a dispus refacerea urmãririi penale. O asemenea solicitare nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.

Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Dumitru Pãnescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecãtoriei Brãila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu şi de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016