Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.132 din 13 septembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, precum si a ordonantei in ansamblul sau    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.132 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, precum si a ordonantei in ansamblul sau

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 12 octombrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orient Farm" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.368/85/2010 al Tribunalului Comercial Cluj şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.816D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent-şef referã asupra cauzei şi aratã cã partea Societatea Comercialã "Polisano" - S.R.L. din Sibiu a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 1 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.368/85/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu.
    Excepţia a fost ridicatã de debitorul Societatea Comercialã "Orient Farm" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauzã având ca obiect o somaţie de platã în contradictoriu cu creditorul Societatea Comercialã "Polisano" - S.R.L. din Sibiu.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 44, art. 53, art. 124 alin. (2), art. 126 şi ale art. 136 alin. (1) şi (5), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În acest sens aratã cã ordonanţa criticatã instituie o procedurã "rapidã şi sumarã", care nu asigurã garanţiile privind dreptul la proprietate. În continuare aratã cã dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53 şi art. 136 alin. (1), "întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului la proprietate". De asemenea, aceste texte de lege contravin art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanţã cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã dreptul la un proces echitabil pentru toate pãrţile. Totodatã, art. 1 alin. (2) din ordonanţã încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5), "deoarece prevãd actualizarea majorãrilor şi penalitãţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacã prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru", art. 8 alin. (1) contravine prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2), "întrucât se face trimitere la exercitarea cãii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã", alin. (2) al acestui ultim articol "stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor", iar art. 10 contravine art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, deoarece "nu exclude posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare".
    Instanţa de judecatã şi-a exprimat opinia cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstitu ţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi ordonanţa în ansamblul sãu, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
    - Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
    (2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
    - Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
    - Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
    (2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. [... ]
    (4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
    - Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
    (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.";
    - Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
    (2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) potrivit cãruia competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) conform cãrora proprietatea este publicã şi privatã, cea privatã fiind inviolabilã, în condiţiile legii organice. De asemenea, este invocatã încãlcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cu art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului care consacrã dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat prin numeroase decizii cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi cu o motivare similarã. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, şi Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate.
    Cu acele prilejuri Curtea a reţinut cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã conform atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei prevederi constituţionale.
    În legãturã cu criticile formulate, Curtea a constatat cã acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun.
    De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altã parte. Creditorii şi debitorii se aflã în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptãţiţi sã opteze pentru procedura specialã, acceleratã, în vederea realizãrii creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.
    Soluţiile adoptate de judecãtor în cadrul procedurii prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu sunt definitive. Judecãtorul poate dispune oricând citarea pãrţilor dacã înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingãtoare şi considerã cã sunt necesare lãmuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţia de platã se va emite numai atunci când, în urma examinãrii înscrisurilor prezentate, se constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate.
    Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, "Ordonanţa prin care judecãtorul a respins cererea creditorului este irevocabilã. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţã cererea a fost admisã în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun". Aceste dispoziţii sunt menite sã apere interesele debitorului.
    Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţã, împotriva ordonanţei cu somaţia de platã "debitorul poate formula cererea în anulare", care "se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã", rezolvarea definitivã a litigiului fãcându-se însã dupã normele dreptului comun. Sunt asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi condiţiile pentru exercitarea, fãrã îngrãdiri, a dreptului la apãrare de cãtre fiecare parte.
    Faptul cã accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultã chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasã la libera alegere a creditorului dacã vrea sã acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea sã foloseascã procedura specialã, acceleratã, instituitã prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, care se judecã conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea cãilor de atac.
    De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege menţionate nu încalcã, sub niciun aspect, prevederile constituţionale ale art. 44 şi 53 şi nici principiile statuate prin prevederile convenţionale invocate.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Orient Farm" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.368/85/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2011.


               PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                       AUGUSTIN ZEGREAN

                    Magistrat-asistent-şef,
                        Doina Suliman
                          _________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016