Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.128 din 13 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 si art. 257 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 806 din 15 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.734D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.689/111/2009, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Sorin Cigan cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind sãvârşirea infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de art. 255 şi art. 257 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal încalcã dreptul de proprietate privatã şi libertatea economicã, precum şi prevederile referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, întrucât extinderea calitãţii de funcţionar, cerinţã esenţialã pentru incriminarea infracţiunilor de dare de mitã sau trafic de influenţã, la orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speţã sportivii semiprofesionişti sau profesionişti, lãrgeşte, fãrã vreo justificare legitimã şi constituţionalã şi în absenţa unui interes general, regimul de "public" , în înţelesul prevãzut de art. 145 din Codul penal. Mai aratã cã, potrivit noului Cod penal, poate fi subiect activ al infracţiunilor de dare de mitã şi trafic de influenţã numai funcţionarul public, astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese, însã, cã aceasta priveşte dispoziţiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor prevederi de lege, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 147 alin. 2: "Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 255 alin. 1: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arãtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 257 alin. 1: "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sãvârşitã de cãtre o persoanã care are influenţã sau lasã sã se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar pentru a-l determina sã facã ori sã nu facã un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (1) privind economia de piaţã, precum şi a prevederilor art. 165 alin. (1) teza a doua referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere niciunei dispoziţii şi niciunui principiu din Constituţie, ci se întemeiazã pe acestea. Dacã, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, reglementarea statutului funcţionarilor publici se face prin lege organicã, deci de cãtre legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalţi funcţionari este de atributul legiuitorului. Întrucât Constituţia nu defineşte noţiunile de "funcţionar public" şi de "funcţionar", rãmâne în sarcina exclusivã a legiuitorului sã le defineascã. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, în sensul cãrora infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã.
Totodatã, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalitãţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, noţiunea de "funcţionar", la care se raporteazã incriminarea prevãzutã de dispoziţiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu este de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestei categorii de salariaţi fiind de domeniul legii.
Pentru aceste considerente nu pot fi primite susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2), art. 45 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 257 alin. 1 din Codul penal, faţã de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
