Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.128 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 679 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Petru Apetrei şi Ana Apetrei în Dosarul nr. 2.435/40/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.435/40/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul de procedurã penalã şi art. 215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal.
Din notele scrise depuse la dosar pentru motivarea excepţiei reiese însã cã autorii acesteia invocã neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal.
Excepţia fost ridicatã de Petru Apetrei şi Ana Apetrei cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 6 din 21 ianuarie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 146 din Codul penal, care definesc noţiunea "consecinţe deosebit de grave", nu întrunesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate. De asemenea, considerã cã principiul legalitãţii pedepsei "trebuie extins şi la situaţiile, aşa cum este în cazul de faţã, când o pedeapsã stabilitã pentru o infracţiune este excesivã faţã de gradul de pericol social al faptei, de obiectul şi valoarea relaţiei sociale ocrotite." Astfel, "nu este echitabil ca autorul infracţiunii de înşelãciune sã fie sancţionat ca şi autorul infracţiunii de omor".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din concluziile scrise depuse de autori la dosarul instanţei judecãtoreşti, îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 146: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 5: "Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestor texte de lege în raport cu prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalitãţii şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legii organice. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi cu motivare similarã, prin <>Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, statuând cã acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
Totodatã, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã şi critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de înşelãciune este reglementatã în Codul penal, lege organicã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în art. 146 din Codul penal se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Petru Apetrei şi Ana Apetrei în Dosarul nr. 2.435/40/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
