Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.127 din 23 septembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.127 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 18 noiembrie 2010


    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 27 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români şi ale <>art. I pct. 4 din Legea nr. 252/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementeazã evidenţa persoanelor, eliberarea actelor de identitate şi activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor", excepţie ridicatã de Petre Glãveanu în Dosarul nr. 18.968/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei un memoriu prin care, în esenţã, solicitã admiterea excepţiei, însoţit de un set de copii de pe o serie de înscrisuri.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei. Acesta aratã cã textele de lege criticate folosesc noţiuni care nu sunt definite nici în actul normativ din care fac parte, nici în legislaţia locativã, rezultând o exprimare ambiguã, care nu respectã normele de tehnicã legislativã prevãzute de <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative şi care poate fi interpretatã în mod diferit. Aratã, din acest motiv, cã este posibil ca o persoanã care deţine în coproprietate un imobil sã îşi declare domiciliul la adresa la care se aflã imobilul respectiv, afectând dreptul de proprietate al celuilalt coproprietar al imobilului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei. Considerã cã autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea din interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate la speţa concretã, dar aceasta constituie o atribuţie ce revine exclusiv instanţei de judecatã pe rolul cãreia se aflã litigiul în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, nicidecum Curţii Constituţionale, a cãrei competenţã este clar specificatã prin Legea fundamentalã şi prin legea sa de organizare şi funcţionare.
    Autorul excepţiei solicitã cuvântul în replicã. Dupã ce Curtea i-l acordã, precizeazã cã, în motivarea neconstituţionalitãţii textului de lege supus controlului, nu s-a referit la cazul sãu, ci criticile sale sunt de interes general.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 18.968/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 27 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români şi ale <>art. I pct. 4 din Legea nr. 252/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementeazã evidenţa persoanelor, eliberarea actelor de identitate şi activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor". Excepţia a fost ridicatã de Petre Glãveanu într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unui recurs.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate au o redactare ambiguã şi neclarã în ceea ce priveşte tipurile de acte considerate titluri locative, lãsând posibilitatea funcţionarilor publici şi magistraţilor de a adãuga la lege şi de a genera, astfel, abuzuri şi discriminãri. În condiţiile în care Codul civil şi legislaţia civilã, în general, nu cuprind o reglementare de ansamblu a coproprietãţii sau a indiviziunii, autorul excepţiei susţine cã certificatul de moştenitor nu poate fi calificat ca fiind un titlu de proprietate, aşa cum au apreciat, în speţa sa, reprezentanţii autoritãţii de stat.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã normele Legii fundamentale în ceea ce priveşte posibilitatea adãugãrii la lege prin interpretarea acesteia de cãtre magistraţi şi poliţişti.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 şi ale <>art. I pct. 4 din Legea nr. 252/2007 sunt constituţionale. Aratã cã rolul normelor juridice este acela de a reglementa procedura administrativã prin care persoanele interesate au posibilitatea de a face dovada domiciliului în faţa autoritãţilor administrative, acestea fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privatã. Precizeazã, de asemenea, cã instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a modifica conţinutul normei juridice supuse controlului.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acesta este reprezentat de dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, astfel cum au fost modificate de <>art. I pct. 4 din Legea nr. 252/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementeazã evidenţa persoanelor, eliberarea actelor de identitate şi activitatea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 27 iulie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
    - Art. 27 alin. (1) lit. a) şi b): "(1) Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre urmãtoarele documente:
    a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevãzute de legislaţia românã în vigoare, privind titlul locativ;
    b) declaraţia scrisã a gãzduitorului, persoanã fizicã sau juridicã, de primire în spaţiu, însoţitã de unul dintre documentele prevãzute la lit. a)."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate, art. 57 referitoare la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor, art. 61 alin. (1) care consacrã rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii şi ale art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. m) cu referire la atribuţia Parlamentului de a adopta legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare, respectiv de a reglementa prin lege organicã regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu poate reţine critica referitoare la pretinsa redactare "ambiguã şi neclarã" a textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Legiuitorul a înţeles sã redacteze textul astfel încât sã îi confere un grad de generalitate care sã permitã sã acopere o arie cât mai largã de situaţii, întrucât recunoaşterea posibilitãţii persoanelor fizice de a face dovada domiciliului cu o gamã variatã de documente, în mãsura în care legea le recunoaşte acestora forţa probantã, reprezintã o garanţie a respectãrii demnitãţii acestora şi dreptului la viaţã intimã şi privatã. În plus, în ceea ce priveşte respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de dorit ar fi aceasta, ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa mai recentã a instanţei de la Strasbourg, care, în Hotãrârea din 15 ianuarie 2009, pronunţatã în Cauza Ligue du Monde Islamique et Organisation islamique mondiale du secours islamique împotriva Franţei, a arãtat cã, urmare a principiului generalitãţii legilor, dispoziţiile acestora nu se bucurã de o precizie absolutã, iar una dintre tehnicile de reglementare constã în folosirea de categorii generale, mai degrabã decât de liste exhaustive. Totodatã, reluând cele statuate prin Hotãrârea din 25 mai 1995, pronunţatã în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, şi prin Hotãrârea din 15 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Cantoni împotriva Franţei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat cã numeroase legi utilizeazã, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin precise, cu scopul de a evita rigiditatea excesivã şi de a se putea adapta la schimbãrile de situaţie. În plus, Curtea a observat cã interpretarea şi aplicarea unor astfel de texte depinde de practicã.
    Prin urmare, este firesc ca legiuitorul sã fi lãsat organelor administrative ori, dacã este cazul, instanţelor judecãtoreşti posibilitatea de a aprecia care documente sunt apte sã demonstreze, potrivit legii, faptul cã persoana fizicã îşi are locuinţa principalã la adresa la care îşi declarã domiciliul.
    Totodatã, Curtea observã cã prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea egalã a proprietãţii private nu au incidenţã în cauza de faţã. Textele de lege criticate nu pot fi examinate din perspectiva unei pretinse violãri a acestui drept fundamental, întrucât nu sunt de naturã sã aducã, prin ele însele, vreo atingere dreptului de proprietate privatã. Dacã prin modul concret de aplicare în practicã a dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate se produce o încãlcare a dreptului de proprietate privatã al unei alte persoane, situaţia conflictualã rezultatã din aceastã împrejurare va putea fi soluţionatã de o instanţã de judecatã, nicidecum de Curtea Constituţionalã. Din aceeaşi perspectivã, Curtea observã cã a lãmuri dacã un certificat de moştenitor poate fi calificat drept titlu de proprietate nu reprezintã o problemã de constituţionalitate.
    De asemenea, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu sunt susceptibile de a contraveni dispoziţiilor art. 57 din Legea fundamentalã referitoare la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor. Acestea au în vedere drepturile şi libertãţile constituţionale, or, prevederile de lege ce formeazã obiect al excepţiei nu vizeazã niciunul dintre drepturile sau libertãţile cuprinse în titlul III din Legea fundamentalã. Comportamentul persoanei aflate în ipoteza normei criticate poate fi însã pus în discuţie în ceea ce priveşte posibila utilizare cu rea-credinţã a documentelor ce fac dovada domiciliului - înţeles ca adresã la care persoana fizicã îşi are locuinţa principalã -, dar asupra unei astfel de chestiuni se poate pronunţa, aşa cum s-a arãtat mai sus, doar o instanţã judecãtoreascã. În acest sens, <>art. 34 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 stabileşte cã, "În cazul în care menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat cã era nul, fals ori falsificat, aceastã menţiune este nulã de drept", iar "Nulitatea menţiunii poate fi constatatã de instanţa de judecatã (...)".
    Curtea nu poate reţine nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. m) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1) care consacrã rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, întrucât textele de lege criticate, dupã cum s-a arãtat anterior, nu au ca domeniu de reglementare aspecte referitoare la regimul juridic general al proprietãţii sau al moştenirii, astfel cã includerea acestora într-un act normativ cu o forţã juridicã inferioarã legilor organice nu reprezintã un viciu de neconstituţionalitate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetãţenilor români, excepţie ridicatã de Petre Glãveanu în Dosarul nr. 18.968/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.


             PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent,
                     Valentina Bãrbãţeanu
                        __________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice