Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.126 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tunde Kovacs în Dosarul nr. 1.471/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.471/310/2008, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Tunde Kovacs cu ocazia soluţionãrii apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 188 din 8 decembrie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Sinaia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine cã art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã contravine prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 14 paragrafele 2 şi 3 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Astfel, aratã cã, deoarece textul de lege criticat "permite magistraţilor sã îl reaudieze pe inculpatul achitat, tocmai pentru a gãsi probe noi de condamnare, [...] creeazã o discriminare de tratament procesual penal între inculpatul achitat şi cel condamnat," care "este mai evidentã decât cea dintre învinuit şi inculpat." În acest sens, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 14 iulie 1998 .
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora, "Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã art. 23 alin. (1) din Constituţie, art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 14 paragrafele 2 şi 3 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, şi <>Decizia nr. 1.035 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008, statuând cã aceste dispoziţii de lege sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã textul de lege criticat "instituie obligativitatea pentru instanţa învestitã cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în douã situaţii, şi anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când inculpatul a fost achitat de instanţa de fond. Prin urmare, textul nu instituie, cum greşit susţine autorul excepţiei, imposibilitatea ascultãrii inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. Dimpotrivã, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi nici nu se aplicã discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele douã situaţii juridice circumscrise de text beneficiazã de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalitãţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţã, pe de altã parte. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În fine, Curtea observã cã <>Decizia nr. 112 din 14 iulie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, nu are nicio relevanţã pentru soluţionarea acestei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Tunde Kovacs în Dosarul nr. 1.471/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
