Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.123 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 si ale art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 789 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi ale <>art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Sandor Krisztina în Dosarul nr. 3.219/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.219/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi ale <>art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice.
Excepţia a fost ridicatã de Sandor Krisztina într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 , care prevãd condiţia declarãrii prealabile şi a înregistrãrii oricãrui tip de adunare publicã - chiar şi spontanã - pentru exercitarea libertãţii de întrunire şi de exprimare, în caz contrar fapta constituind contravenţie, sancţionatã în temeiul art. 26 lit. a) din aceeaşi lege, contravin art. 10 şi art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare şi, respectiv, la libertatea de întrunire şi de asociere. Se invocã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Cauza Butka şi alţii împotriva Ungariei, 2007, prilej cu care instanţa europeana a reţinut cã o asemenea restrângere este nejustificatã sub aspectul protecţiei securitãţii naţionale, siguranţei publice, apãrãrii ordinii şi al prevenirii infracţiunilor sau al protecţiei drepturilor şi libertãţilor altora, deoarece o întrunire spontanã şi paşnicã, pe lângã faptul cã este imposibil (fizic) de a fi înregistratã şi declaratã, nu este în mãsurã sã aducã vreo atingere valorilor ocrotite prin art. 11 paragraful 2 din Convenţie.
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã textele de lege, prin care este prevãzutã autorizarea prealabilã a unei manifestaţii publice, nu conţin în sine o nesocotire a libertãţii de întrunire prevãzute de art. 11 din Convenţie. Însã, în mãsura în care, fãrã niciun fel de nuanţare în funcţie de caracterul întrunirii, aceste prevederi impun, sub o sancţiune contravenţionalã, o condiţie suplimentarã faţã de cele prevãzute de art. 39 din Constituţie, care garanteazã libertatea întrunirilor publice dacã se desfãşoarã în mod paşnic şi fãrã niciun fel de arme, "acest text poate conţine o prevedere cu caracter neconstituţional".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 26 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, republicatã, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. 2 şi ale <>art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. 2: "Adunãrile publice - mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni şi altele asemenea -, ce urmeazã sã se desfãşoare în pieţe, pe cãile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai dupã declararea prealabilã prevãzutã de prezenta lege.";
- Art. 26 lit. a): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã întruneascã elementele constitutive ale unor infracţiuni:
a) organizarea şi desfãşurarea de adunãri publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise; (...)."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1), referitoare la interpretare şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, şi ale art. 39, care reglementeazã libertatea întrunirilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 10 - Libertatea de exprimare şi ale art. 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerile potrivit cãrora textele de lege criticate condiţioneazã desfãşurarea adunãrilor publice de declararea prealabilã a acestora, chiar şi a celor spontane, ceea ce este de naturã sã aducã atingere dreptului la liberã exprimare şi libertãţii de asociere şi de întrunire.
Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra conformitãţii textelor de lege criticate cu exigenţele normelor fundamentale invocate. Astfel, prin <>Decizia nr. 199 din 23 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, şi <>Decizia nr. 51 din 20 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a arãtat, în esenţã, cã dispoziţiile <>Legii nr. 60/1991 , potrivit cãrora desfãşurarea adunãrilor publice este permisã doar cu condiţia declarãrii lor prealabile, nu contravin libertãţii de întrunire, reglementate de Constituţia României şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. S-a invocat, cu acel prilej, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Platform "Arzte fur das Leben" contra Austriei, 1985, şi Rassemblement jurassien contra Elveţiei, 1979, unde instanţa europeanã a reţinut cã art. 11 din Convenţie presupune cã fiecare stat este în mãsurã sã adopte mãsuri rezonabile şi adecvate pentru a asigura desfãşurarea paşnicã a manifestaţiilor licite ale cetãţenilor sãi şi cã pentru întrunirile ce au loc pe cãile publice nu este exageratã impunerea obligaţiei de a se obţine o autorizaţie prealabilã, întrucât autoritãţile au posibilitatea, în aceste condiţii, sã vegheze asupra respectãrii ordinii publice şi sã ia mãsurile necesare pentru ca libertatea manifestaţiilor sã fie pe deplin asiguratã.
Întrucât, faţã de criticile de neconstituţionalitate examinate de Curtea Constituţionalã cu prilejul pronunţãrii deciziilor mai sus amintite, în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã modifice aceastã jurisprudenţã, soluţia şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în dosarul de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi ale <>art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Sandor Krisztina în Dosarul nr. 3.219/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
