Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.120 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 9 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Costanda şi Costicã Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Mihai Ene, pentru partea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, cu împuternicire avocaţialã la dosar, lipsã fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Traian Briciu, cu împuternicire avocaţialã anexatã, prin care solicitã Curţii sã ia act de renunţarea la invocarea şi susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât raporturile litigioase dintre pãrţi s-au stins pe cale amiabilã.
Având cuvântul, apãrãtorul Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti solicitã sã se ia act de renunţarea la excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu se poate renunţa la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, odatã ce aceasta a fost invocatã, şi pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta vizeazã probleme de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 237/301/2009, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Costanda şi Costicã Costanda în cauza civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile de lege sunt neconstituţionale în mãsura în care prevãd cã numai garanţiile reale sau personale care sunt aferente unor contracte de credit, în care instituţiile de credit au poziţia de creditor, au calitatea de titluri executorii şi exclud din aceastã sferã celelalte contracte de garanţie realã sau personalã încheiate tot de o instituţie de credit, dar în calitate de debitor. Astfel, aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin principiului egalitãţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece nu asigurã o protecţie egalã persoanelor fizice sau juridice aflate în situaţii juridice identice. Interpretarea datã de cãtre Banca Naţionalã a României dispoziţiilor de lege criticate aduce o gravã atingere principiilor constituţionale, deoarece calitatea de titlu executoriu, cu toate avantajele procesuale pe care le implicã aplicarea dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedurã civilã, ar fi recunoscutã nu în raport cu natura titlului, ci exclusiv în raport cu poziţia pe care ar urma sã o deţinã - în cadrul raportului obligaţional - instituţia de credit. Prin urmare, este neconstituţionalã prevederea potrivit cãreia calitatea de titlu executoriu a unui act trebuie sã profite numai instituţiei de credit, singurul înţeles constituţional fiind acela cã garanţiile reale sau personale în care sunt implicate instituţii de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintã titluri executorii indiferent de poziţia de creditor sau debitor pe care o are instituţia de credit în raportul obligaţional şi indiferent de caracterul accesoriu al acestor garanţii faţã de un contract de credit.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având urmãtorul conţinut:
"Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie realã sau personalã, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Cu privire la cererea autorilor excepţiei de renunţare la soluţionarea acesteia, Curtea constatã cã nu poate sã ia act de aceastã renunţare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publicã, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementãri legale de la dispoziţiile Legii fundamentale. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rãmâne la dispoziţia pãrţii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilã de acoperire nici pe calea renunţãrii exprese la soluţionarea ei. Totodatã, potrivit <>art. 55 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã, legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la [...] stingerea procesului [...]".
II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie realã sau personalã, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã autorul acesteia solicitã Curţii Constituţionale sã declare ca fiind neconstituţionalã o anumitã interpretare datã textului de lege criticat de cãtre una dintre pãrţile adverse din litigiu, şi anume de cãtre Banca Naţionalã a României. Aşadar, neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã exclusiv din modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale în cauzã. Astfel, potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, singurul înţeles constituţional al textului de lege criticat este - contrar interpretãrii date de Banca Naţionalã a României - acela cã garanţiile reale sau personale în care sunt implicate instituţii de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintã titluri executorii indiferent de poziţia de creditor sau debitor pe care o are instituţia de credit în raportul obligaţional.
Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de interpretare şi aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe numai asupra problemelor de drept, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, astfel cum a fost formulatã de cãtre autorii acesteia, este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Maria Costanda şi Costicã Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
