Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.120 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 23 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Cãtãlin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã dispoziţiile criticate, prin instituirea obligaţiei de înstrãinare a acţiunilor care depãşesc limita de deţinere, afecteazã însãşi substanţa dreptului de proprietate al persoanei deţinãtoare. Legislaţia Uniunii Europene prevede ca mãsurã de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuãrii ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii sã fie obligatã sã efectueze oferta publicã adresatã tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusã şi în <>Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilã şi în cazul societãţilor de investiţii financiare. Or, <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 nu respectã aceste cerinţe şi nici nu prevede o indemnizaţie pentru pierderea suferitã de cãtre investitori.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.662/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Cãtãlin Constantin Chelu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce opereazã asupra tuturor atributelor sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivã dreptul de folosinţã, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al titularului. Totodatã, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor şi libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 286^1 , prin stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privatã asupra acţiunilor unei societãţi comerciale care contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, nicio raţiune de oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor investitori neputând justifica aceastã încãlcare. Astfel, dreptul de dispoziţie îşi gãseşte o dublã limitare în dispoziţiile legale criticate: pe de o parte, existã interdicţia de a exercita dreptul de dispoziţie prin achiziţionarea de acţiuni ale societãţilor de investiţii peste limita prevãzutã de lege, şi, pe de altã parte, se instituie obligaţia de a vinde acele acţiuni care depãşesc pragul de deţinere de 1%, în termen de 3 luni de la depãşirea acestui nivel de deţinere.
De asemenea, susţine cã legislaţia Uniunii Europene prevede ca mãsurã de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuãrii ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii sã fie obligatã sã efectueze oferta publicã adresatã tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusã şi în <>Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilã şi în cazul societãţilor de investiţii financiare.
Prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, încãlcând libertatea economicã a acţionarilor societãţilor de investiţii financiare, prin limitarea accesului la desfãşurarea unei activitãţi cu caracter comercial.
În concluzie, susţine cã nu pot fi incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de proprietate şi a libertãţii economice nu se încadreazã în niciuna din ipotezele prevãzute de acest text constituţional.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. Limitarea dreptului este proporţionalã cu scopul urmãrit, şi anume asigurarea respectãrii legii, pe de o parte, şi împiedicarea preluãrii ostile, folosirea unor strategii netransparente şi pãstrarea caracterului de organisme de plasament colectiv al S.I.F.-urilor, pe de altã parte. Nu se poate reţine cã dispoziţiile criticate încalcã voinţa acţionarilor, deoarece reclamantul, împreunã cu un numãr limitat de acţionari, nu reprezintã întregul acţionariat al S.I.F.-urilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
"(1) Orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietãţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare.
(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depãşesc limitele prevãzute la alin. (1).
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% sã informeze în maximum 3 zile lucrãtoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementatã pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
(4) În termen de 3 luni de la data depãşirii limitei de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în aceastã situaţie sunt obligaţi sã vândã acţiunile care depãşesc limita de deţinere.
(5) C.N.V.M. va emite reglementãri pentru aplicarea prezentului articol."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã au fost încãlcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 privind garantarea proprietãţii private, art. 45 referitoare la libertatea economicã şi în art. 53 privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a pronunţat recent prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, încã nepublicatã.
Cu acel prilej, Curtea a constatat urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni ale unei societãţi de investiţii financiare a fost introdus de cãtre legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societãţile de investiţii financiare, societãţi care - potrivit <>art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietãţii Private în societãţi de investiţii financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietãţii Private şi funcţioneazã ca societãţi comerciale pe acţiuni.
Curtea constatã cã societãţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societãţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le calificã în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului, din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevãzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetãţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietãţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publicã de acţiuni.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin <>Decizia nr. 515/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din Legea privind piaţa de capital, a stabilit cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar, în considerarea acestei competenţe, anumite prevederi din <>Legea nr. 297/2004 , constatate ca fiind constituţionale, au instituit limite ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercialã.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constatã cã impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietãţii private nu este de naturã sã contravinã prevederilor art. 44 din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea privind piaţa de capital, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece obligaţia de a vinde acţiunile ce depãşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societãţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintã o sancţiune a nerespectãrii unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privatã, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentalã.
Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit normei constituţionale, este garantatã exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economicã, iar textul alin. (4) al <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 nu face decât sã sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, statul având obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, iar legiuitorul având competenţa sã stabileascã sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Cãtãlin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
