Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.117 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409 din Codul de procedura civila, art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 155 din Codul muncii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 409 din Codul de procedurã civilã, <>art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 155 din Codul muncii, excepţie ridicatã de Vasile Petrilã în Dosarul nr. 13.121/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã dintr-o omisiune a acestuia.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 13.121/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 409 din Codul de procedurã civilã, <>art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 155 din Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã în recursul împotriva unei sentinţe civile pronunţate într-o acţiune în rãspundere patrimonialã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care permit urmãrirea de cãtre creditori şi a sporurilor la salariu cu caracter nepermanent, care au o afectaţiune specialã, fiind destinate refacerii capacitãţii de muncã a salariaţilor. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei criticã omisiunea legiuitorului de a excepta de la urmãrire sporurile salariale nepermanente, iar Curtea Constituţionalã nu are competenţa sã modifice legea în sensul dorit de acesta. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât priveşte o omisiune de reglementare. Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este abilitat sã stabileascã şi sã modifice, ori de câte ori apare aceastã necesitate, componenţa veniturilor salariale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 409 din Codul de procedurã civilã, <>art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 155 din Codul muncii, având urmãtorul conţinut: Art. 409 din Codul de procedurã civilã: "(1) Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncã, pensiile acordate în cadrul asigurãrilor sociale, precum şi alte sume ce se plãtesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã ale acestuia pot fi urmãrite: a) pânã la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii; b) pânã la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. (2) Dacã sunt mai multe urmãriri asupra aceleiaşi sume, urmãrirea nu poate depãşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afarã de cazul în care legea prevede altfel. (3) Veniturile din muncã sau orice alte sume ce se plãtesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmãrite numai asupra pãrţii ce depãşeşte jumãtate din acest cuantum. (4) Ajutoarele pentru incapacitate temporarã de muncã, compensaţia acordatã salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncã pe baza oricãror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmãrite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despãgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vãtãmãri corporale, dacã legea nu dispune altfel. (5) Urmãrirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora. (6)Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se elibereazã sau se distribuie potrivit art. 562 şi urmãtoarele. (7) Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specialã, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmãrite pentru nici un fel de datorii." <>Art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în naturã obţinute de o persoanã fizicã ce desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporare de muncã. (2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor: a) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publicã, stabilite potrivit legii; b) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ; c) drepturile de soldã lunarã, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii; d) indemnizaţia lunarã brutã, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãţi naţionale, societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome; e) sumele primite de membrii fondatori ai societãţilor comerciale constituite prin subscripţie publicã; f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori; g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii; h) indemnizaţia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurãri sociale; i) sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entitãţi neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice; j) indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societãţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generalã a acţionarilor; k) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor." Art. 155 din Codul muncii: "Salariul cuprinde salariul de bazã, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri." Excepţia este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 22 referitor la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi art. 41 alin. (2) referitor la protecţia socialã a muncii. Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei nu contravin în niciun fel prevederilor constituţionale invocate. De altfel, critica formulatã în motivarea excepţiei se referã la faptul cã legiuitorul nu a înţeles sã excepteze de la urmãrirea de cãtre creditori a sporurilor salariale cu afectaţiune specialã, altfel spus, o omisiune legislativã. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Aşa fiind, excepţia urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 409 din Codul de procedurã civilã, <>art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 155 din Codul muncii, excepţie ridicatã de Vasile Petrilã în Dosarul nr. 13.121/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. Ioan Vida
