Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 2 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de primarul oraşului Pucioasa în Dosarul nr. 599/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.071D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 3 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 599/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de primarul oraşului Pucioasa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unei dispoziţii emise de acesta.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prerogativa recunoscutã instanţei de contencios administrativ de a suspenda actele autoritãţii administrative echivaleazã cu încãlcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, de vreme ce toate actele puterii executive pot fi anihilate de cãtre puterea judecãtoreascã, astfel cã aceastã putere ajunge fãrã substanţã. Precizeazã cã aceastã susţinere este întãritã şi de principiile prezumţiei de legalitate şi executãrii din oficiu de care se bucurã actele administrative.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, suspendarea unui act administrativ fiind o mãsurã excepţionalã ce se dispune atunci când existã o îndoialã cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului şi determinã încetarea temporarã a producerii efectelor juridice ale acestuia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã prin Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Din examinarea notelor scrise aflate la dosarul cauzei, precum şi a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale rezultã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit exclusiv de posibilitatea suspendãrii executãrii actului administrativ, prevãzutã prin alin. (1) al art. 14, nu şi de normele procedurale cuprinse în celelalte alineate. Prin urmare, Curtea apreciazã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie numai dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care are urmãtorul cuprins:
- Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textul de lege criticat oferã persoanei care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral posibilitatea de a solicita instanţei sã dispunã suspendarea executãrii acestuia. În acest scop, judecãtorul va aprecia cu privire la necesitatea mãsurii, în urma analizãrii îndeplinirii condiţiilor menţionate în textul de lege criticat. Astfel, instanţa va verifica mai întâi dacã a fost iniţiatã procedura prealabilã în faţa autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare potrivit art. 7 din aceeaşi lege - aceasta reprezentând o condiţie de formã -, iar apoi va aprecia dacã sunt întrunite şi cele douã cerinţe de fond referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Întrucât aceşti termeni sunt definiţi şi caracterizaţi chiar prin lege, instanţa dispune de repere clare pentru aprecierea necesitãţii suspendãrii executãrii actului administrativ. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, prin pagubã iminentã se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcţionãrii unei autoritãţi publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt acele împrejurãri legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de naturã sã creeze o îndoialã serioasã în privinţa legalitãţii actului administrativ. Mãsura se justificã prin nevoia asigurãrii unui just echilibru între interesul particular şi cel general şi, având în vedere aceste prevederi legale, instanţa va putea sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ fãrã ca în acest fel sã impieteze asupra exigenţelor impuse de respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Prin Decizia nr. 700 din 17 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a reamintit cã acesta "presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului sub aspectul exercitãrii în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului". Or, în cazul contenciosului administrativ, controlul reciproc reprezintã acea faţetã a principiului enunţat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, care legitimeazã atât controlul legalitãţii actelor administrative emise de diverse autoritãţi publice, cât şi suspendarea punerii în executare a acestora, cu finalitatea prevenirii producerii unor consecinţe negative care nu ar mai putea fi reparate sau înlãturate în ipoteza admiterii acţiunii în anularea actului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de primarul oraşului Pucioasa în Dosarul nr. 599/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
