Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.108 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedura civila si ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 3 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Şerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecãtoriei Pucioasa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 446/283/2007, Judecãtoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Şerban Gheorghe în cadrul soluţionãrii unei acţiuni în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 79 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât restrâng accesul efectiv la justiţie, prin interzicerea cãilor de atac, iar dispoziţiile <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o inegalitate între justiţiabilii care îşi micşoreazã pretenţiile dupã înregistrarea cererii şi cei care îşi menţin pretenţiile iniţiale.
Judecãtoria Pucioasa opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile art. 79 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin <>art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi au în prezent urmãtorul cuprins: "Încheierile prevãzute la art. 77 alin. 3 şi la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse niciunei cãi de atac."
Dispoziţiile <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 au urmãtorul cuprins: "Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Cu privire la dispoziţiile <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , Curtea reţine cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, în realitate, de faptul cã, în cazul micşorãrii pretenţiilor dupã înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe la valoarea iniţialã, spre deosebire de situaţia în care, în cursul procesului, se mãresc pretenţiile, caz în care taxa de timbru se recalculeazã. Aşadar, solicitarea autorului excepţiei este aceea de a se modifica textul dedus controlului de constituţionalitate, or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã şi urmeazã a fi respinsã ca atare.
II. Referitor la dispoziţiile art. 79 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 208/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din acelaşi cod, dispoziţii care, într-o redactarea anterioarã, aveau un conţinut similar cu cel al actualului art. 79. Cu acel prilej, s-a reţinut cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a reitera cererea de asistenţã judiciarã în faţa aceleiaşi instanţe, în mãsura în care au intervenit elemente noi, de naturã a impune şi justifica admiterea unei asemenea cereri. Întrucât hotãrârea instanţei se raporteazã la o anumitã situaţie de fapt, anume lipsa de posibilitãţi materiale, care poate fi doar temporarã sau conjuncturalã, sau poate fi determinatã de insuficienţa probatoriului administrat în susţinerea cererii, legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea. Chiar dacã încheierea prin care s-a dispus o asemenea mãsurã nu este supusã niciunei cãi de atac, opţiunea legiuitorului este impusã de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii. Altfel, a recunoaşte solicitantului dreptul de a ataca la instanţa ierarhic superioarã respectivele încheieri ar însemna a oferi cale liberã abuzului de drept procesual, cu consecinţa prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Şerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecãtoriei Pucioasa.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
