Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.108 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 776 din 19 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Nicanor Ene în Dosarul nr. 6.449/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspunde Dragoş Marian Ene, în calitate de mandatar al autorului excepţiei, avocatul Constantin Ianculescu din cadrul Baroului Bucureşti, pentru partea Denisa Mariana Hodãrnescu, precum şi consilierul juridic Raluca Bãloiu din partea Oficiului Român pentru Adopţii.
Mandatarul autorului excepţiei solicitã amânarea judecãţii, întrucât la dosarul cauzei nu au fost comunicate punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public se opun amânãrii judecãţii.
În continuare, mandatarul autorului excepţiei depune o cerere prin care solicitã recuzarea judecãtorilor Curţii.
Curtea, deliberând, respinge cererile formulate, având în vedere prevederile art. 30 alin. (1) şi <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Dragoş Marian Ene solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune note scrise în acest sens.
Avocatul Constantin Ianculescu solicitã respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Oficiului Român pentru Adopţii solicitã, de asemenea, respingerea excepţiei. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele :
Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.449/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Nicanor Ene într-un proces de strãmutare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile de lege criticate contravin, în principal, dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 53, 126 şi 127, întrucât judecarea cererilor de strãmutare în camera de consiliu şi interzicerea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate cu privire la aceste cereri este de naturã sã împiedice accesul liber la justiţie şi sã încalce drepturile justiţiabililor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 40 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtoarea redactare:
"Cererea de strãmutare se judecã în camera de consiliu.
[...]
Hotãrârea asupra strãmutãrii se dã fãrã motivare şi nu este supusã niciunei cãi de atac. Ea va arãta în ce mãsurã actele îndeplinite de instanţã înainte de strãmutare urmeazã sã fie pãstrate."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 126 referitor la instanţele judecãtoreşti şi art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor. Mai este invocatã şi încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 11, art. 15 alin. (2), art. 21, art. 30, art. 36, art. 38, art. 44, art. 52, art. 53, art. 54 alin. 2, art. 57, art. 69, art. 82 alin. (2), art. 125, art. 134 alin. (2) şi (4), art. 142, art. 146, art. 147 şi art. 148.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã strãmutarea procesului civil reprezintã un incident procedural referitor la instanţa sesizatã cu judecarea pricinii şi are ca finalitate înlãturarea suspiciunilor ce ar putea sã aparã cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia. Cererea de strãmutare formeazã obiectul unei judecãţi distincte şi se adreseazã instanţei competente potrivit art. 39 din Codul de procedurã civilã, care, soluţionând acest incident procedural, se desesizeazã în mod definitiv. În situaţia în care instanţa a dispus strãmutarea, prin hotãrârea pronunţatã va arãta şi în ce mãsurã actele îndeplinite înainte de strãmutare urmeazã a fi pãstrate. Aşadar, strãmutarea procesului civil nu atrage în mod implicit şi necondiţionat anularea tuturor actelor de procedurã, instanţa având posibilitatea de a aprecia cu privire la pãstrarea sau, dimpotrivã, refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzãtoare prezentate de pãrţi. Date fiind motivele de strãmutare, actele anterioare vor fi menţinute doar în mãsura în care nu au fost afectate de poziţia lipsitã de obiectivitate a instanţei datoratã împrejurãrii pricinii, calitãţii pãrţilor sau vrãjmãşiilor locale.
Autorul excepţiei considerã cã prevederile art. 40 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã împiedicã accesul liber la justiţie, întrucât cererea de strãmutare se judecã în camera de consiliu, iar hotãrârea asupra strãmutãrii nu este supusã niciunei cãi de atac.
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, dar aceasta nu înseamnã, însã, cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.
Prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. În acest sens s-a statuat prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Aşa cum s-a reţinut prin aceeaşi decizie, dispoziţia înscrisã la alin. (2) al art. 21 din Constituţie, şi anume cã nicio lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, semnificã faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social.
Desigur, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit cãreia hotãrârea de strãmutare a pricinii nu este supusã niciunei cãi de atac, în considerarea faptului cã prin aceasta instanţa nu se pronunţã asupra fondului, iar exercitarea unor cãi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivã a cauzelor, antrenând, totodatã, cheltuieli materiale suplimentare pentru justiţiabili.
De altfel, asupra constituţionalitãţii alin. 4 al art. 40 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, <>Decizia nr. 624 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, şi <>Decizia nr. 468 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iulie 2007.
În aceste decizii Curtea a reţinut cã hotãrârea pronunţatã de instanţã cu ocazia soluţionãrii cererii de strãmutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecã fondul pricinii, nu se poate susţine cã interesele celor în cauzã ar fi prejudiciate, ştirbindu-se în acest fel exerciţiul drepturilor constituţionale invocate.
Considerentele deciziilor mai sus menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Nicanor Ene în Dosarul nr. 6.449/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
