Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.107 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 3 teza intai din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 483/121/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 483/121/2006, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicatã de Marin Frunzã, parte vãtãmatã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege menţionat încalcã drepturile şi principiile constituţionale prevãzute în art. 1 alin. (3), art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 31, art. 53, art. 124, art. 126 şi art. 131. Se susţine cã dispoziţiile art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal sunt neconstituţionale "în situaţia în care acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare şi din oficiu de cãtre organele abilitate ale statului".
Judecãtoria Galaţi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, fãcând referire la considerentele care au fundamentat <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 25 noiembrie 2003, pe care le considerã valabile şi în prezenta cauzã, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginalã Lovirea sau alte violenţe, potrivit cãrora "Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate".
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea dintre cetãţeni, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei, art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti şi art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute, sub niciun aspect, criticile formulate.
Legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", a renunţat pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate la principiul oficialitãţii procesului penal şi a lãsat la aprecierea persoanei vãtãmate necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, care este o excepţie de la regula generalã a oficialitãţii procesului penal înscrisã în art. 2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, nu poate fi contrarã drepturilor şi intereselor pãrţilor, ci, dimpotrivã, nu le poate fi decât favorabilã.
Dispoziţiile legale referitoare la procedura plângerii prealabile au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţionalã a subliniat cã acestea nu numai cã nu sunt contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei, dar exprimã principii de politicã penalã democratice şi umaniste în legãturã cu soluţionarea conflictelor de drept penal, fie cã este vorba de infracţiunile pentru care este instituitã procedura plângerii prealabile, condiţiile şi termenul în care poate fi introdusã plângerea, fie de consecinţele pe planul dreptului substanţial şi pe planul dreptului procesual. În acest sens sunt deciziile nr. 344 din 6 decembrie 2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002) şi nr. 230 din 3 iunie 2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003).
De altfel, lãsarea la voinţa persoanei vãtãmate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a posibilitãţii înlãturãrii rãspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împãcarea pãrţilor constituie calea cea mai sigurã şi mai temeinicã de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practicã.
Procedura plângerii prealabile nu încalcã principiile recunoscute şi garantate de Constituţie invocate de autorul excepţiei şi, de asemenea, nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru niciuna dintre pãrţile procesului penal.
În sensul celor arãtate este şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 25 noiembrie 2003, ale cãrei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 1, art. 11, art. 15, art. 20, art. 31, art. 53 şi ale art. 131 din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 483/121/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
