Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.094 din 15 octombrie 2008 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) si (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] si pct. 53 [ art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 23 octombrie 2008
Cu Adresa nr. 2.378 din 10 octombrie 2008, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Sesizarea, formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.946 din 10 octombrie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.983A/2008.
În motivarea obiecţiei se aratã cã urmãtoarele texte din legea criticatã sunt neconstituţionale, deoarece:
- art. 107 alin. (4), potrivit cãruia persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã la data pensionãrii de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Se considerã cã acest text de lege "creeazã o discriminare pozitivã inacceptabilã" în beneficiul consilierilor de conturi "care au îndeplinit funcţia pe durata unui mandat complet, respectiv 6 ani, în timp ce magistraţii beneficiazã de pensie de serviciu, dacã au îndeplinit funcţia timp de 25 de ani". De altfel, dispoziţiile criticate "sunt discriminatorii" şi faţã de <>art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, care prevede cã pot beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi şi "foştii judecãtori şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţionalã care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecãtor ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecãtor ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi". Or, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã discriminarea trebuie apreciatã prin raportare la cetãţenii care au acelaşi statut profesional sau social, astfel cã, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit;
- art. 12 alin. (2), care dispune cã organizarea activitãţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor de control se reglementeazã "printr-un regulament adoptat de plenul Curţii", contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit cãruia organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementeazã prin lege organicã. Se considerã cã "în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare";
- art. 96, "prin care se instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie <<a persoanelor acuzate de sãvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, pânã la soluţionarea definitivã a cauzelor în care sunt implicate">>, încalcã atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovãţie ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru cã restricţioneazã dreptul la muncã". Astfel, în situaţia în care angajatorul a formulat plângere penalã împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecatã pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinutã, art. 52 alin. (1) din Codul muncii permite suspendarea contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti. Aşadar, doar angajatorul poate aprecia care sunt mãsurile ce se impun pentru protejarea activitãţii economice. Stabilirea acestei competenţe a Curţii de Conturi contravine şi art. 135 din Constituţie, referitor la principiul economiei de piaţã, întrucât "deciziile privind conducerea întreprinderilor aparţin exclusiv administraţiei acestora";
- art. 129 privind stabilirea amenzii printr-un regulament aprobat de Plenul Curţii de Conturi este contrar dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor de stat se stabilesc numai prin lege. Or, art. 129 alin. (2) din legea criticatã prevede cã sumele reprezentând amenzi civile se fac venit la bugetul de stat, astfel cã "amenda trebuie sã se stabileascã prin lege şi nu printr-un regulament adoptat de cãtre entitatea care constatã abaterile". În sensul acestor susţineri se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a "statuat cã stabilirea sancţiunii trebuie sã fie în competenţa autoritãţii publice însãrcinate cu organizarea executãrii legii şi nu a celei însãrcinate cu aplicarea legii";
- art. 105 alin. (2) privind condiţiile de numire în funcţia de consilier de conturi este contrar art. 140 alin. (4) din Constituţie, întrucât "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedeazã textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de cãtre Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Se mai aratã cã, dacã legiuitorul constituant ar fi dorit ca numirea consilierilor de conturi sã se facã în anumite condiţii, "ar fi procedat ca în cazul magistraţilor sau al membrilor Curţii Constituţionale", în sensul cã aceştia sunt numiţi în funcţie în condiţiile legii organice, aşa cum prevede art. 125 din Constituţie;
- art. 107 alin. (1) recunoaşte membrilor Curţii de Conturi statutul de "demnitari de stat" tocmai din cauza numirii lor pe criterii politice. Or, "sintagma <<demnitar de stat>> nu îşi gãseşte corespondentul în legislaţia actualã, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnitãţi publice".
În consecinţã, solicitã Curţii Constituţionale sã admitã sesizarea de neconstituţionalitate şi sã constate cã Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravine art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 135 alin. (1), art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã sesizarea privind obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 este vãdit neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 107 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece, potrivit art. 140 alin. (4) din Constituţie, "membrii Curţii de Conturi sunt supuşi incompatibilitãţii prevãzute de lege pentru judecãtori. În aceste condiţii, este firesc ca Parlamentul sã aibã dreptul de a crea o corespondenţã între cele douã categorii de funcţii şi în privinţa stabilirii cuantumului pensiei de serviciu". Cu privire la criticile ce vizeazã art. 12 alin. (2) din lege, apreciazã cã "Parlamentul nu poate fi obligat sã legifereze în detaliu modul concret în care urmeazã sã se organizeze şi sã funcţioneze o anumitã autoritate publicã", precum şi cã "nu s-a încãlcat nicio dispoziţie constituţionalã prin atribuirea Curţii de Conturi a dreptului de a-şi aproba un regulament propriu". Invocarea încãlcãrii art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie este, pe de o parte, inadmisibilã, "întrucât este identicã cu unul dintre motivele pentru care Preşedintele României a transmis Parlamentului spre reexaminare legea respectivã, iar forul legislativ s-a pronunţat deja în aceastã materie", iar, pe de altã parte, Legea pentru organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptatã ca lege specialã, chiar în temeiul acestui text constituţional. "Parlamentul nu poate interzice acestei autoritãţi sã dezvolte prevederile <>legii sale organice în reglementãri de procedurã." De altfel, şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede cã aceasta îşi desfãşoarã activitatea în baza unui regulament propriu. În legãturã cu criticile referitoare la art. 96 din lege, se aratã cã "prin aceastã dispoziţie s-a instituit obligaţia Curţii de Conturi de a cere celor în drept suspendarea din funcţie a celor în cauzã, dar aceastã procedurã nu este discreţionarã", iar textul de lege este "de naturã a consolida auditul financiar, ceea ce nu afecteazã nicio prevedere constituţionalã". În plus, se considerã cã art. 96 din lege se referã la o persoanã împotriva cãreia organele competente au formulat acuzaţii susţinute cu probe şi suspendarea din funcţie "nu impieteazã asupra prezumţiei de nevinovãţie a acesteia, de care va continua sã beneficieze pânã la definitivarea procedurii judiciare." Apreciazã cã nici susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 129 alin. (2) din lege nu pot fi reţinute, întrucât acesta dispune cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 127 şi art. 128 din aceeaşi lege. În sfârşit, şi criticile formulate cu privire la art. 105 alin. (2) din lege, prin raportare la art. 140 alin. (4) din Constituţie, sunt neîntemeiate, deoarece "ţinând seama de specificul activitãţii Curţii de Conturi şi de rolul ei special" este dreptul Parlamentului sã stabileascã condiţiile de specializare a consilierilor de conturi, iar numirea lor în urma unor negocieri politice "nu are relevanţã pentru desemnarea candidaţilor la funcţia respectivã".
Guvernul, în punctul de vedere exprimat, aratã cã sesizarea este neîntemeiatã, deoarece: prevederile art. 107 alin. (4), care dispun cu privire la dreptul la pensie al consilierilor de conturi, sunt în concordanţã cu art. 47 alin. (2) din Constituţie, astfel cã "legiuitorul este în drept sã stabileascã şi sã modifice, ori de câte ori apare aceastã necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora". Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la situaţia juridicã obiectiv diferitã în care se aflã anumite categorii de persoane, se aratã cã legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate "[...] şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor", dacã situaţia obiectiv diferitã a unor categorii de persoane le justificã sau chiar le impune, fãrã ca aceasta sã reprezinte privilegii sau discriminãri. Aspectul criticat este de oportunitate, iar nu de constituţionalitate. Se precizeazã cã "modalitatea de instituire a pensiei de serviciu prin raportare la pensia de serviciu a magistraţilor se regãseşte şi în alte reglementãri, precum: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar". De altfel, "doar în mod formal critica de neconstituţionalitate se raporteazã la art. 16 din Constituţie", deoarece motivarea discriminãrii se întemeiazã pe prevederile <>art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, ceea ce este inadmisibil faţã de dispoziţiile art. 146 din Constituţie, potrivit cãrora controlul de constituţionalitate se face prin raportarea la textele constituţionale, iar nu prin compararea actelor normative. Susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 alin. (2) din lege prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este lege organicã, iar dispoziţiile din textul criticat referitoare la "organizarea şi desfãşurarea activitãţilor specifice Curţii şi valorificarea actelor rezultate" reprezintã "norme secundare, cu caracter predominant tehnic, emise pentru organizarea Curţii de Conturi", în temeiul propriei sale legi. Art. 96 din lege, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, "nu obligã autoritatea sau instituţia publicã sã şi opereze suspendarea celui acuzat de sãvârşirea respectivelor fapte, ci doar instituie obligaţia Curţii de Conturi de a cere luarea acestei mãsuri, decizia privind oportunitatea suspendãrii aparţinând angajatorului". Acest text de lege nu încalcã nici dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât mãsura suspendãrii din funcţie constã în "suspendarea raportului de muncã pe o perioadã limitatã şi nu în înlãturarea sau eliberarea din funcţie, dupã cum nici nu impune vreo interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncã". Cât priveşte art. 129 din lege, se aratã cã "prin regulamentul la care face referire textul criticat urmeazã a se stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii" pentru faptele ce constituie abateri, în condiţiile prevãzute de art. 127 şi art. 128 din lege, astfel cã şi aceastã susţinere este neîntemeiatã. În legãturã cu neconstituţionalitatea <>art. 105 alin. (2) din legea de modificare a Legii nr. 94/1992 , în esenţã, se considerã cã impunerea unor condiţii privind studiile de specialitate şi vechimea în profesie ale "candidaţilor" pentru numirea în funcţia de consilier de conturi nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 140 alin. (4) privind statutul acestora. Singura condiţionare constituţionalã pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publicã este cuprinsã în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentalã şi ea priveşte cetãţenia şi domiciliul, celelalte condiţii urmând a fi stabilite prin lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de Preşedintele României.
Obiecţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, se referã la Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în ansamblul sãu. În realitate, criticile de neconstituţionalitate vizeazã, în ordinea formulãrii lor, doar art. 107 alin. (4) şi (1), art. 12 alin. (2), art. 96, art. 129 şi <>art. 105 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 , şi anume art. I pct. 56, pct. 12, pct. 50, pct. 77 şi pct. 53 din aceasta. Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţionalã se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestor din urmã dispoziţii din lege, care prevãd:
"<>Art. I. - Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
56. Articolul 107 va avea urmãtorul cuprins:
<<Art. 107. - (1) Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatã durata acestuia. Aceştia sunt demnitari de stat şi sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori. [...]
(4) Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã, la data pensionãrii, de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi.>>
12. Articolul 12 va avea urmãtorul cuprins:
<<[...] (2) Organizarea şi desfãşurarea activitãţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activitãţi se efectueazã potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi.>>
50. Articolul 96 va avea urmãtorul cuprins:
<<Art. 96. - Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de sãvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, pânã la soluţionarea definitivã a cauzelor în care sunt implicate.>>
77. Articolul 129 va avea urmãtorul cuprins:
<<Art. 129. - (1) Abaterile prevãzute la art. 127 şi 128 se constatã de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). [...]>>.
53. Articolul 105 va avea urmãtorul cuprins:
<<[...] (2) Pentru a fi numiţi consilieri de conturi, se cere îndeplinirea urmãtoarelor condiţii: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi pregãtire profesionalã temeinicã.>>"
Articolele din Constituţie invocate ca fiind încãlcate sunt urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 23 alin. (11): "(11) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 41 alin. (1): "(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.";
- Art. 73 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...] l) organizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi;";
- Art. 135 alin. (1): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.";
- Art. 139 alin. (1): "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.";
- Art. 140 alin. (4): "(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatã durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori."
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
1. O primã criticã de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. I pct. 56 - art. 107 alin. (1) şi (4) - din legea supusã controlului. În legãturã cu alin. (4) al acestui articol, care dispune cã persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiazã de pensie de serviciu, în cuantumul prevãzut de lege pentru magistraţi, se susţine cã încalcã principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi <>art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor. Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã, în concordanţã cu prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie referitoare la membrii Curţii de Conturi al cãror mandat este de 9 ani, prevederi ale capitolului VII Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi din <>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stabilesc pentru consilierii de conturi o serie de condiţii şi incompatibilitãţi. Astfel, art. 107 alin. (1)-(3) din legea criticatã prevede cã membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatã durata acestuia; sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori; nu pot face parte din partidele politice sau sã desfãşoare activitãţi publice cu caracter politic; le este interzisã exercitarea, direct sau indirect, a activitãţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor societãţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi într-un arbitraj. Aşadar, sub acest aspect, textele de lege menţionate prevãd pentru consilierii de conturi incompatibilitãţile prevãzute pentru judecãtori la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia: "(3) Funcţia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã funcţie publicã sau privatã, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior." De asemenea, art. 124 alin. (3) din Constituţie stabileşte cã "(3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii", iar conform prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (1) "Judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale şi legale Curtea constatã cã statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecãtorilor. De asemenea, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi celelalte forme de asistenţã socialã, se exercitã în condiţiile stabilite de lege, iar Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>deciziile nr. 684 din 15 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, şi nr. 119 din 15 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007, a statuat cã legiuitorul poate institui, în considerarea situaţiei specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi un cuantum diferite ale pensiilor. Aceastã jurisprudenţã este în concordanţã cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia situaţia obiectiv diferitã în care se aflã anumite categorii de persoane justificã sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fãrã ca aceasta sã reprezinte privilegii ori discriminãri. Aşa fiind, în cauzã, Curtea nu poate reţine susţinerea autorului sesizãrii, în sensul cã prevederile art. 107 alin. (4) din lege "creeazã o discriminare pozitivã inacceptabilã" în favoarea consilierilor de conturi.
Critica potrivit cãreia sintagma "demnitari de stat" din cuprinsul alin. (1) al art. 107 "nu îşi gãseşte corespondentul în legislaţia actualã, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnitãţi publice" urmeazã a fi respinsã. Într-adevãr, prin nuanţarea terminologiei - funcţii şi demnitãţi publice - din cuprinsul art. 16 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul constituant a intenţionat sã determine cât mai precis sfera lui de aplicabilitate, întrucât pentru dreptul constituţional demnitarii - deputat, senator, şef de stat, ministru - nu sunt simpli funcţionari publici în sensul strict al dreptului administrativ. Fãrã a proceda la o delimitare rigidã, Curtea reţine cã funcţiile şi demnitãţile publice sunt într-o incontestabilã legãturã, fãrã însã a se confunda. De altfel, atât în literatura de specialitate, cât şi în vorbirea curentã se foloseşte sintagma "demnitari de stat" ca un corespondent al sintagmei "demnitãţi publice".
Raportarea neconstituţionalitãţii art. 107 alin. (4) din lege la prevederile <>art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor urmeazã a fi respinsã, întrucât în exercitarea controlului Curtea este competentã sã se pronunţe doar asupra compatibilitãţii legilor şi ordonanţelor cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei, iar nu cu privire la compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.
2. În opinia autorului sesizãrii art. 12 alin. (2) din lege dispune cã organizarea activitãţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor sale de control se reglementeazã "printr-un regulament adoptat de plenul Curţii", ceea ce contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit cãruia organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementeazã prin lege organicã. Se considerã cã "în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare". Examinând aceastã susţinere, Curtea Constituţionalã constatã cã art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie prevede cã "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...] l) organizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi", precum şi cã în sensul acestor prevederi constituţionale, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este reglementatã prin <>Legea nr. 94/1992 . Legea cuprinde dispoziţii privind "Organizarea şi conducerea Curţii de Conturi", "Atribuţii de control şi audit financiar", "Atribuţii de raportare, avizare şi alte competenţe", "Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi", "Atribuţiile organelor de conducere". Art. 12 alin. (2) criticat ca fiind neconstituţional, cuprins în capitolul II Organizarea şi conducerea Curţii de Conturi, prevede cã: "Organizarea şi desfãşurarea activitãţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activitãţi se efectueazã potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi." Aşadar, conform acestui text, printr-un regulament aprobat de plenul Curţii se stabileşte modalitatea de organizare şi desfãşurare a activitãţilor ce îi revin potrivit <>Legii nr. 94/1992 , regulament care, de altfel, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "[...] se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I." Acest regulament va conţine reglementãri emise numai în limitele impuse de legea organicã şi în executarea acesteia. Aşa fiind, Curtea Constituţionalã nu poate reţine, aşa cum se susţine în sesizare, cã prin aceste dispoziţii "plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare."
3. Articolul 96 din lege este criticat, întrucât "instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie "a persoanelor acuzate de sãvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, pânã la soluţionarea definitivã a cauzelor în care sunt implicate"", ceea ce încalcã atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovãţie ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru cã restricţioneazã dreptul la muncã".
Examinând aceastã susţinere, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã. Potrivit art. 96 "Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, [...]", iar angajatorul decide în legãturã cu aceastã cerere. Prin aceste dispoziţii nu este încãlcatã prezumţia de nevinovãţie prevãzutã de art. 23 alin. (11) din Constituţie, care se referã exclusiv la procese penale, iar cererea Curţii de Conturi poate privi alte abateri financiare care nu au caracter penal. De asemenea, nu sunt încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) care stabilesc cã "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit", deoarece mãsura constã în suspendarea raportului de muncã pe o perioadã limitatã, şi nu în înlãturarea sau eliberarea din funcţie, dupã cum nici nu impune vreo interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncã. Mãsura suspendãrii raporturilor de muncã este o mãsurã administrativã, care nu îi îngrãdeşte persoanei în cauzã dreptul la garantarea unui alt loc de muncã. Exerciţiul acestui drept poate fi supus, în condiţiile legii, unor condiţionãri ce nu pot fi interpretate ca o îngrãdire.
4. Se susţine cã art. 129 din lege, care prevede cã "Abaterile prevãzute la art. 127 şi 128 se constatã de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)", este neconstituţional întrucât, conform art. 139 alin. (1) din Constituţie, "amenda trebuie sã se stabileascã prin lege şi nu printr-un regulament adoptat de cãtre entitatea care constatã abaterile". Art. 127, la care textul face trimitere, stabileşte faptele care constituie abateri şi sancţiunile ce se aplicã pentru acestea, iar art. 128 sancţioneazã cu penalizãri încãlcarea de cãtre persoanele juridice sau fizice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi a obligaţiei de a transmite acesteia actele, documentele sau informaţiile solicitate. Examinând critica de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã prin regulamentul la care face referire textul criticat urmeazã a se stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii, stabilitã prin lege, ceea ce nu contravine art. 139 alin. (1) din Constituţie.
5. Criticile referitoare la art. 105 alin. (2) din lege sunt raportate la prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea cã "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedeazã textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de cãtre Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Art. 105 alin. (2) din lege prevede cã "Pentru a fi numiţi consilieri de conturi, se cere îndeplinirea urmãtoarelor condiţii: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi pregãtire profesionalã temeinicã", iar art. 140 alin. (4) din Constituţie dispune: "(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toatã durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori." Din examinarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea nu poate reţine contrarietatea acestuia cu art. 140 alin. (4) din Constituţie. Dimpotrivã, singura condiţionare constituţionalã pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publicã este cea cuprinsã în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentalã şi ea priveşte cetãţenia şi domiciliul. Stabilirea altor condiţii pentru numirea în funcţie a consilierilor de conturi este de competenţa exclusivã a legiuitorului, ceea ce s-a şi realizat prin acest text de lege.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi ale <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã prevederile art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) şi (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] şi pct. 53 [<>art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale.
Dezbaterile au avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivã şi general obligatorie.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 1.094 din 15 octombrie 2008 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) si (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] si pct. 53 [ art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
