Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.093 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 787 din 7 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã UPC România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.984D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu numai cã nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, din contrã, dau expresie acestora. Aratã cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor dispune încetarea practicilor incorecte, acest fapt neconstituind un impediment în exercitarea dreptului la apãrare. Totodatã, textul de lege criticat reprezintã opţiunea legiuitorului pentru realizarea unei protecţii a consumatorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.653/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã UPC România - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauzã de contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, fiind obligat la executarea sancţiunii înainte de soluţionarea cauzei şi rãmânerea definitivã a hotãrârii pronunţate, se încalcã dreptul la un proces echitabil şi principul egalitãţii în faţa legii. Deşi au fost aplicate clauzele contractuale, societatea comercialã a fost sancţionatã de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, care a aplicat dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007, ceea ce încalcã accesul societãţii comerciale la o activitate economicã.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã normele supuse controlului de constituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normelor legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textul de lege criticat nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrãdit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. Totodatã, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu principiul liberei exercitãri a comerţului în condiţiile legii. În contextul asigurãrii libertãţii economice, statul are obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, pe care operatorii economici trebuie sã le respecte.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 12: "(1) Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune mãsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducãtorul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisã de conducãtorii unitãţilor cu personalitate juridicã din subordinea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motiveazã.
(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Contestarea în instanţã nu suspendã de drept executarea mãsurilor dispuse.";
- Art. 13: "(1) În mãsura în care se considerã necesar, ţinând cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecãtoreşti competente sau Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor vor dispune, în procedurã de urgenţã, chiar fãrã a exista o dovadã a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre urmãtoarele mãsuri:
a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzãtoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte;
b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzãtoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacã acestea nu au fost încã puse în practicã, dar acest lucru este iminent;
c) transmiterea de cãtre Consiliul Naţional al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea solicitãrii, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicitãţii audiovizuale, consideratã a fi o practicã comercialã incorectã, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat.
(2) În cazul în care, în vederea eliminãrii efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a dispus aceastã mãsurã a rãmas definitivã şi irevocabilã ori ordinul, respectiv decizia emisã potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacatã potrivit art. 12 alin. (3), instanţa care a emis hotãrârea definitivã şi irevocabilã, respectiv Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita:
a) publicarea acesteia, integral sau parţial, în forma pe care o considerã adecvatã;
b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie sã cuprindã sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectã sãvârşitã, data la care a fost sãvârşitã, precum şi mãsurile dispuse.
(3) Publicarea, în condiţiile prevãzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largã circulaţie, pe cheltuiala comerciantului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie şi art. 45 referitor la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã mãsurile care pot fi luate împotriva operatorilor economici care recurg la practici comerciale incorecte, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 din lege.
Totodatã, Curtea reţine cã scopul declarat al legii este acela de a asigura o mai bunã funcţionare a pieţei şi un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, reglementarea, în cuprinsul Legii nr. 363/2007, a mãsurilor necesare combaterii practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii determinã responsabilizarea operatorilor economici implicaţi în comercializarea produselor şi serviciilor şi, drept consecinţã, se asigurã un nivel superior de protecţie a consumatorului.
Obligaţiile operatorilor economici de a nu recurge la practici comerciale incorecte, precum şi mãsurile şi sancţiunile ce pot fi luate în cazul în care se constatã existenţa/iminenţa recurgerii la practici comerciale incorecte au caracter de protecţie pentru consumator, şi nicidecum un caracter discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice pe care fiecare participant (consumator sau comerciant) o deţine în raporturile ce se creeazã. De altfel, în condiţiile în care, în mod evident, situaţiile în care se aflã consumatorii şi partenerii lor - producãtori, comercianţi şi prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil sã fie diferit, aceasta justificându-se în mod raţional şi obiectiv.
În ceea ce priveşte chestiunea accesului liber la o activitate economicã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã, într-o economie de piaţã, guvernatã de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economicã şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, "Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Or, libertatea comerţului nu poate fi asiguratã decât prin impunerea unui climat de disciplinã economicã cãruia operatorii economici trebuie sã i se conformeze şi, în consecinţã, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea regulilor stabilite (Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006).
Referitor la critica potrivit cãreia operatorul economic este obligat la executarea sancţiunii înainte de soluţionarea cauzei şi rãmânerea definitivã a hotãrârii pronunţate, Curtea constatã cã nici aceasta nu este întemeiatã. Se observã cã nemulţumirea autorului excepţiei porneşte de la faptul cã acestei contravenţii nu îi este aplicabil regimul juridic general al contravenţiilor, potrivit cãruia plângerea formulatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii suspendã executarea acestuia. În cauza de faţã, lipsa efectului suspensiv de executare al plângerii formulate ţine tocmai de asigurarea unei protecţii sporite a consumatorului.
Astfel cã, deşi contestarea în instanţã a ordinului emis de conducãtorul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a deciziei emise de conducãtorii unitãţilor cu personalitate juridicã din subordinea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor prin care s-au dispus mãsurile prevãzute la art. 13 din lege nu suspendã de drept executarea mãsurilor dispuse, nu s-ar putea susţine cã legiuitorul nu are o justificare obiectivã şi raţionalã pentru a adopta norme derogatorii de la dreptul comun.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu poate fi primitã critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie şi art. 45 referitor la libertatea economicã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã UPC România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
