Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.089 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.089 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 777 din 3 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Fabian Niculae - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel International" - S.R.L. din Rebra, jud. Bistriţa-Nãsãud, în Dosarul nr. 860/265/2010 al Judecãtoriei Nãsãud.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a acesteia.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 14 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 860/265/2010, Judecãtoria Nãsãud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
    Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Genel International" - S.R.L. din Rebra, jud. Bistriţa-Nãsãud, într-un dosar având ca obiect o cerere în anulare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât competenţa instanţelor de judecatã poate fi stabilitã numai pe calea adoptãrii unei legi şi nu a unei ordonanţe de urgenţã.
    Judecãtoria Nãsãud considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, cu modificãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul cuprins:
    - Art.13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
    (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
    (3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.
    (4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
    (5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
    - Art. 14: "(1) Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
    (2) Împotriva executãrii silite a ordonanţei de platã debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2) privind instanţele judecãtoreşti.
    Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, prin Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004, Curtea a statuat cã termenul de "lege" are mai multe înţelesuri, în funcţie de distincţia ce opereazã între criteriul formal sau organic şi cel material.
    Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeazã ca fiind un act al autoritãţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat sã o adopte şi prin procedura ce trebuie respectatã în acest scop. Aceastã concluzie rezultã din coroborarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, conform cãrora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", cu prevederile art. 76, 77 şi 78, potrivit cãrora legea adoptatã de Parlament este supusã promulgãrii de cãtre Preşedintele României şi intrã în vigoare la trei zile dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, dacã în conţinutul sãu nu este prevãzutã o altã datã ulterioarã. Criteriul material are în vedere conţinutul reglementãrii, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate.
    În ceea ce priveşte ordonanţele Guvernului, Curtea reţine cã, elaborând astfel de acte normative, organul administrativ exercitã o competenţã prin atribuire, care, prin natura ei, intrã în sfera de competenţã legislativã a Parlamentului. Prin urmare, ordonanţa nu reprezintã o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material.
    În consecinţã, întrucât un act juridic normativ, în general, se defineşte atât prin formã, cât şi prin conţinut, legea, în sens larg, deci cuprinzând şi actele asimilate, este rezultatul combinãrii criteriului formal cu cel material.
    Aşa fiind, pentru argumentele arãtate în prealabil, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia competenţa instanţelor de judecatã poate fi stabilitã numai pe calea adoptãrii unei legi în sens restrâns, şi nu pe cea a unei ordonanţe de urgenţã şi, prin urmare, nu poate reţine nici încãlcarea art. 126 alin. (2) din Constituţie.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel International" - S.R.L. din Rebra, jud. Bistriţa-Nãsãud, în Dosarul nr. 860/265/2010 al Judecãtoriei Nãsãud.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

          PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                    AUGUSTIN ZEGREAN

                   Magistrat-asistent,
                     Fabian Niculae

                                    -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016