Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.088 din 22 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 222 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.088 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.607/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Carmen Rodica Boca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, se apreciazã cã prin textul de lege criticat, care prevede douã modalitãţi de dizolvare a societãţii comerciale, se creeazã "o diferenţiere între proprietatea asociatului care efectiv desfãşoarã o activitate comercialã şi cea a altor asociaţi care nu desfãşoarã activitãţi comerciale", dar care au posibilitatea sã solicite, în orice moment, retragerea lor din societate sau dizolvarea acesteia. Consecinţa unor asemenea mãsuri luate asupra societãţii comerciale constã în "încãlcarea gravã şi ireparabilã a proprietãţii" asociaţilor, nesocotindu-se astfel art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitor la ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular. De asemenea, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate "restrâng libertatea comerţului şi creeazã un cadru nefavorabil pentru valorificarea potenţialului comercial", contravenind normelor constituţionale prevãzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a). Se apreciazã cã "scopul legii trebuie sã fie acela de a asigura desfãşurarea activitãţii societãţii comerciale, nu acela de a asigura nefuncţionalitatea acesteia" şi cã "lichidarea unei societãţi [...] constituie un mijloc de limitare gravã a libertãţii comerţului şi a cadrului instituţionalizat de exercitare a actelor de comerţ". Autorul excepţiei mai susţine cã textele de lege atacate înfrâng şi prevederile art. 45 din Constituţie, prin aceea cã "se încalcã liberul acces la o activitate economicã, la liberã iniţiativã şi la exercitarea acestor libertãţi în structura societãţii existente".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã aratã cã scopul acestei reglementãri este asigurarea exercitãrii cu bunã-credinţã şi în interesul societãţii comerciale a drepturilor fiecãrui asociat şi a administratorului societãţii, ceea ce este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu pot fi apreciate ca nesocotind prevederile art. 45 din Legea fundamentalã, deoarece instanţa învestitã cu o cerere de excludere urmeazã sã verifice tocmai dacã exercitarea drepturilor în cadrul societãţii comerciale s-a fãcut sau nu în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excluderea unui asociat în situaţiile în care acesta sãvârşeşte fapte potrivnice intereselor societãţii reprezintã, pe de-o parte, o sancţiune aplicatã asociatului şi, pe de altã parte, o mãsurã pentru protejarea societãţii şi, implicit, de apãrare a intereselor celorlalţi asociaţi. Reglementarea situaţiilor în care un asociat poate fi îndepãrtat din societate se justificã prin faptul cã funcţionarea societãţilor vizate de dispoziţiile <>art. 222 din Legea nr. 31/1990 are la bazã caracterul fiduciar, strânsa legãturã dintre asociaţi, pierderea încrederii cu privire la unul dintre ei putând perturba activitatea societãţii. Având în vedere cã dreptul de proprietate nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele sale fiind stabilite prin lege, se apreciazã cã excluderea asociaţilor în situaţiile prevãzute de textul de lege criticat se justificã prin necesitatea protejãrii intereselor societãţii şi ale asociaţilor ei. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat, întrucât urmãreşte asigurarea continuãrii activitãţii societãţii, nu numai cã nu încalcã dispoziţiile art. 45 şi art. 135 din Constituţie, ci este o expresie a acestora.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, mãsura de excludere a asociatului din societatea cu rãspundere limitatã are ca scop tocmai apãrarea patrimoniului societãţii comerciale al cãrei obiect de activitate nu se poate realiza prin rea-credinţã sau neînţelegere între asociaţi. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 45 şi art. 135 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu urmãtorul cuprins: "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comanditã simplã sau cu rãspundere limitatã:
[...] c) asociatul cu rãspundere nelimitatã care se amestecã fãrã drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d) asociatul administrator care comite fraudã în dauna societãţii sau se serveşte de semnãtura socialã sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitoare la libertatea economicã şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 431 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 2 decembrie 2004, a statuat cã într-o economie de piaţã, guvernatã de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economicã şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate sã susţinã şi sã protejeze o societate comercialã neviabilã, al cãrei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligenţã, reaua-credinţã sau neînţelegerile grave dintre asociaţi. Este în interesul general al societãţii, dar şi o consecinţã fireascã a mecanismelor economiei de piaţã ca astfel de participanţi la activitatea economicã sã nu constituie subiecţi faţã de care statul trebuie sã-şi asume îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor sã-şi producã efectul normele juridice referitoare la încetarea activitãţii în una dintre modalitãţile prevãzute în acestea. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintã tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, întrucât prin reglementarea celor douã modalitãţi de dizolvare a unei societãţi comerciale sunt respectate exigenţele principiului economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Textul de lege criticat este în deplin acord şi cu prevederile art. 45 din Constituţie, care garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã, precum şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Nu se poate susţine cã unei persoane juridice de drept privat, aflatã în stare de dizolvare, îi este obstaculat accesul la activitatea economicã, deoarece statul are obligaţia sã respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economicã o societate comercialã prin eforturi publice. De altfel, dreptul oricãrei persoane de a desfãşura o activitate economicã este liber, statul garantând doar accesul neîngrãdit la libera iniţiativã, precum şi exercitarea acesteia.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 222 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016