Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.082 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 659 din 3 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Gheorghe Moraru în Dosarul nr. 15.111/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 15.111/299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Gheorghe Moraru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de nedepunere a declaraţiei de avere şi interese.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>Legii nr. 144/2007 sunt aplicabile, astfel cum prevede expunerea de motive a legii, numai cu privire la persoanele care ocupã funcţii sau demnitãţi publice, categorie în care nu pot fi incluşi toţi salariaţii instituţiilor publice implicate în privatizare decât cu încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii. De asemenea, se mai aratã cã textul de lege este discriminatoriu şi disproporţionat din perspectiva faptului cã obligaţia depunerii declaraţiei de avere o are numai personalul din instituţiile publice implicate în procesul de privatizare angajat cu contract individual de muncã, iar nu şi personalul din celelalte instituţii publice.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cãrora le revine obligaţia de a depune declaraţia de avere şi interese, legiuitorul a avut în vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât şi importanţa funcţiilor deţinute de acestea. Or, activitatea personalului instituţiilor publice implicate în privatizare are o importanţã deosebitã din moment ce aceasta are ca obiect gestionarea banului public şi, astfel, se justificã interesul oricãrui cetãţean referitor la veniturile realizate şi incompatibilitãţile existente cu privire la personalul vizat. În consecinţã, soluţia legislativã criticatã este constituţionalã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. În realitate, Curtea reţine cã autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 34 ale legii menţionate, text care, în urma republicãrii <>Legii nr. 144/2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, a devenit art. 41 alin. (1) pct. 34. În consecinţã, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã, prin prezenta decizie, sã se pronunţe asupra textului <>art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 , care are urmãtorul cuprins:
- "Art. 41. - (1) Urmãtoarele categorii de persoane au obligaţia declarãrii averii şi a intereselor:
[...]
34. personalul instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare;".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile nediscriminãrii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Textul <>art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 a mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu o criticã identicã. Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, <>Decizia nr. 75 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, şi <>Decizia nr. 131 din 3 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 12 mai 2009, a statuat cã reglementarea criticatã nu conţine dispoziţii discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, ci se aplicã în egalã mãsurã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de norma legalã. Obligaţia instituitã prin aceastã reglementare este justificatã de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de cãtre anumite categorii de personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi caracterizatã ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertãţi consacrate în Constituţie.
Neexistând elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine cã existenţa unei eventuale neconcordanţe între expunerea de motive a unei legi şi prevederile propriu-zise ale acesteia nu poate fi calificatã ca un fine de neconstituţionalitate. Expunerea de motive nu conţine norme juridice, astfel cã destinatarii legii sau instanţele de judecatã urmeazã sã aplice textul de lege, şi nu expunerea de motive. Desigur, aceştia pot însã interpreta, în mod teleologic, un text de lege prin prisma celor arãtate în expunere de motive a legii.
Curtea mai reţine cã soluţia legislativã criticatã este pe deplin justificatã, legiuitorul fiind liber sã instituie obligaţii suplimentare în sarcina acelui personal care desfãşoarã o activitate de o anumitã naturã şi importanţã. În cazul de faţã, obligaţia de a depune declaraţii de avere şi interese se impune personalului implicat în procesul de privatizare tocmai prin legãtura pe care aceştia o au cu gestionarea fondurilor publice, dar şi prin atribuţiile de serviciu specifice pe care le îndeplinesc. Or, pentru ca activitatea acestora sã se desfãşoare sub semnul imparţialitãţii, integritãţii şi transparenţei, legiuitorul este liber sã stabileascã mãsuri de protecţie a acestor deziderate. O astfel de mãsurã este obligaţia de depunere a declaraţiilor de avere şi interese în sarcina personalului implicat în procesul de privatizare. Desigur, sfera acestui personal se va determina in concreto, astfel încât nu orice salariat al instituţiei cu atribuţii în privatizare va avea obligaţia depunerii unor asemenea declaraţii. Se mai constatã cã textul art. 53 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, întrucât invocarea acestuia în susţinerea unei critici de neconstituţionalitate se face întotdeauna prin arãtarea dreptului a cãrui exercitare se pretinde a fi restrânsã; or, în cauza de faţã, autorul excepţiei nu şi-a îndeplinit aceastã obligaţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicatã de Gheorghe Moraru în Dosarul nr. 15.111/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
