Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.082 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^7 alin. 2, 3 si 4, art. 399 alin. 1, 2^1 si 3, art. 403 alin. 1 si 3 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.082 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^7 alin. 2, 3 si 4, art. 399 alin. 1, 2^1 si 3, art. 403 alin. 1 si 3 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 1 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Fabian Niculae - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3, art. 403 alin. 1 şi 3 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de MKB Romexterra Bank - S.A. din Bucureşti şi MKB Romexterra Bank - S.A. Sucursala Timişoara, în Dosarul nr. 4.585/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin încheierea din 18 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.585/325/2010, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3, art. 403 alin. 1 şi 3 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
    Excepţia a fost invocatã de MKB Romexterra Bank - S.A. din Bucureşti şi MKB Romexterra Bank - S.A. Sucursala Timişoara, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng abuziv mijloacele procedurale de apãrare ale justiţiabililor, prin limitarea invocãrii de cãtre persoanele vãtãmate în drepturile lor a apãrãrilor de fond în cadrul contestaţiei la executare. De asemenea, aceste dispoziţii din Codul de procedurã civilã restrâng obiectul cercetãrii judecãtoreşti în cadrul acestui litigiu.
    Prin faptul cã respectivele dispoziţii legale nu definesc cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite, i se dã executorului judecãtoresc posibilitatea discreţionarã sã le stabileascã la libera sa apreciere, întocmai ca o instanţã de judecatã. De asemenea, procesul-verbal prin care executorul judecãtoresc fixeazã onorarii şi stabileşte cheltuieli de executare reprezintã titlu executoriu, instituindu-se astfel dreptul executorului judecãtoresc de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare. Se poate ajunge astfel la situaţia inadmisibilã ca debitorul sã fie obligat la plata unor sume cu mult mai mari decât cele prevãzute în titlul executoriu, voinţa exclusivã a executorului judecãtoresc dobândind valoarea unei hotãrâri judecãtoreşti învestite cu formulã executorie.
    În plus, se creeazã un dezechilibru în raportul execuţional între situaţia creditorului şi cea a debitorului, favorizându-se concurenţa neloialã, imposibilitatea efectuãrii de plãţi cãtre terţii contractanţi fiind de naturã a paraliza întreaga activitate economicã a debitorului.
    Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3, art. 403 alin. 1 şi 3 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
    Dispoziţiile criticate au urmãtorul conţinut:
    - Art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4: "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite sunt în sarcina debitorului urmãrit, afarã de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacã prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut sã suporte cheltuielile de executare fãcute dupã înregistrarea cererii de executare şi pânã la data realizãrii obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntarã.
    Sumele ce urmeazã sã fie plãtite se stabilesc de cãtre executorul judecãtoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesatã, în condiţiile legii.
    Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.";
    - Art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3: "Împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã înceapã executarea silitã ori sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege. [...]
    De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.
    În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.";
    - Art. 403 alin. 1 şi 3: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel. [...]
    Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.";
    - Art. 454 alin. 1: "Poprirea se înfiinţeazã fãrã somaţie, prin adresã însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã celei de-a treia persoane arãtate la art. 452, înştiinţându-se totodatã şi debitorul despre mãsura luatã."
    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
    I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã autorii excepţiei nu aratã în ce fel dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, iar simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi constituţionale pretins a fi încãlcate nu este de naturã sã satisfacã exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
    II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 749 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, şi prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Cu acele prilejuri, instanţa constituţionalã a reţinut cã, prin intermediul art. 371^1 din Codul de procedurã civilã, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite sã facã posibilã realizarea efectivã a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia stabilitã prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silitã intervine numai în cazul neexecutãrii de bunãvoie a mãsurilor dispuse de judecãtor, fãrã a se încãlca dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
    De asemenea, Curtea a statuat cã "stabilirea cheltuielilor de executare, prevãzutã de art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecãtoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementãrii criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesatã, în condiţiile legii. Sub imperiul reglementãrii deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecãtoresc nu scapã controlului instanţelor de judecatã, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevãzute de lege, nu lezeazã în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apãrare, câtã vreme art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferã toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi".
    Cu privire la dispoziţiile art. 454 din Codul de procedurã civilã, Curtea a reţinut cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperãrii creditului, art. 454 din Codul de procedurã civilã având ca finalitate tocmai asigurarea celeritãţii executãrii prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligaţiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiinţarea popririi fãrã obligaţia somãrii prealabile a debitorului, însã în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţã despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezeazã în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apãrare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, debitorul beneficiazã de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii. În consecinţã, Curtea a constatat cã textul de lege dedus controlului nu contravine art. 21 şi 24 din Constituţie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 915 din 5 iulie 2011, nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii*), şi Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, a statuat cã procedura contestaţiei la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã sub acest aspect ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
-------------
    *) Decizia nr. 915 din 5 iulie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011.

    De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat cã reglementarea dedusã controlului satisface exigenţa impusã de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 21 şi 53.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                      CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                          În numele legii
                              DECIDE:

    1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de MKB Romexterra Bank - S.A. din Bucureşti şi MKB Romexterra Bank - S.A. Sucursala Timişoara în Dosarul nr. 4.585/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
    2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, art. 399 alin. 1, 2^1 şi 3 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de aceleaşi pãrţi în dosarul aceleiaşi instanţe.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                            PREŞEDINTELE
                       CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                          AUGUSTIN ZEGREAN

                         Magistrat-asistent,
                            Fabian Niculae

                               --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016