Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.081 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 1.081 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 23 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicatã de Livia Eugenia Bara în Dosarul nr. 368/35/CA/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, personal şi asistat de avocaţii Dana Tofan şi Mircea Ursuţa, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, Mircea Ursuţa, care solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã. În acest sens, aratã cã posibilitatea unui organ administrativ (cum este ministrul justiţiei) de a dispune pedepse complementare care nu au fost dispuse prin hotãrâri judecãtoreşti, este neconstituţionalã, fiind firesc ca ministrul justiţiei sã dispunã încetarea calitãţii de notar public doar în urma unei acţiuni disciplinare. Or, în prezenta cauzã, deşi instanţa de judecatã care a soluţionat cauza penalã nu a dispus mãsura interzicerii exercitãrii profesiei de notar public, ca urmare a condamnãrii, ministrul justiţiei dispune încetarea calitãţii de notar public, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, susţine cã prevederile de lege criticate încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4), deoarece permit imixtiunea unui organ administrativ în atribuţiile puterii judecãtoreşti, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalitãţii pedepsei, deoarece ne aflãm în prezenţa unei veritabile sancţiuni penale, iar nu administrative.
    Avocatul Dana Tofan solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionaliate, susţinând cã prin dispoziţiile de lege criticate se dã posibilitatea ministrului justiţiei sã interfereze cu zona puterii judecãtoreşti. Or, numai instanţele judecãtoreşti, iar nu ministrul justiţiei, aplicã legea, în temeiul art. 126 din Constituţie, şi pot decide dacã infracţiunea sãvârşitã de notarul public aduce sau nu atingere prestigiului profesiei. Considerã cã se încalcã şi art. 16 din Constituţie, dintr-o dublã perspectivã, deoarece, pe de-o parte, ministrul justiţiei este cel care apreciazã dacã s-a încãlcat prestigiul profesiei, iar, pe de altã parte, existã şi alte categorii profesionale pentru care legiuitorul nu a prevãzut o asemenea sancţiune. De asemenea, susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, întrucât sancţiunea încetãrii calitãţii de notar public este una penalã, care, potrivit normei constituţionale invocate, nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii. Or, în cazul de faţã, nu existã nici condiţii şi nici temei legal pentru aplicarea acestei sancţiuni penale.
    În final, invocã Decizia nr. 415/2010, prin care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, motivând cã o autoritate administrativã autonomã a interferat în zona puterii judecãtoreşti, încãlcându-se astfel prevederile art. 124 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia este unicã, egalã şi imparţialã.
    În concluzie, susţine cã textele de lege criticate, astfel cum sunt redactate, sunt neconstituţionale, propunând completarea acestora cu sintagma "dacã instanţa judecãtoreascã a dispus încetarea calitãţii de notar public ca pedeapsa complementarã", deoarece considerã cã numai rãspunderea disciplinarã intervine pentru sãvârşirea unei fapte ce aduce atingere profesiei. De altfel, textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate intrã în coliziune şi cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, pierderea calitãţii de notar public apãrând ca o sancţiune cu caracter penal dispusã de cãtre puterea executivã.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte sã învedereze cã textele de lege criticate se interpreteazã şi aplicã diferit, susţinând cã acestea sunt lacunare şi doreşte o completare a lor. Or, toate aceste critici excedeazã competenţei Curţii Constituţionale şi, prin urmare, susţine cã excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã, deoarece aspectele criticate intrã în competenţa de soluţionare a instanţei supreme, pe calea pronunţãrii unui recurs în interesul legii.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 8 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 368/35/CA/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamanta Livia Eugenia Bara într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Ordinului ministrului justiţiei şi libertãţilor cetãţeneşti nr. 3.364/C din 15 decembrie 2009 prin care s-a dispus încetarea calitãţii sale de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Oradea.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã este neconstituţionalã atribuirea dreptului ministrului justiţiei de a dispune o sancţiune penalã care nu a fost aplicatã de cãtre o instanţã penalã. Mai concret, este neconstituţional ca un organ administrativ (ministrul justiţiei) sã poatã dispune o sancţiune care, potrivi legii, putea fi dispusã, dacã se aprecia necesar, doar de cãtre instanţa penalã, ca pedeapsã penalã complementarã a interzicerii exercitãrii profesiei, ignorându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, prevãzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
    Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, excluderea din profesie apare ca o veritabilã sancţiune penalã de interzicere a exercitãrii unei profesii, sancţiune care poate fi dispusã însã numai de cãtre instanţa penalã pe baza unor motive strict enumerate de art. 65 din Codul penal.
    De asemenea, aratã cã nu se poate susţine cã ar fi vorba despre o sancţiune disciplinarã, atâta vreme cât, în mod clar, interzicerea exercitãrii unei profesii este reglementatã de Codul penal ca o pedeapsã complementarã, iar actul de excludere este întemeiat pe o hotãrâre penalã irevocabilã prin care nu s-a dispus pedeapsa complementarã, sancţiunile disciplinare putând interveni doar ca urmare a nerespectãrii unor dispoziţii disciplinare, cum ar fi cazul reglementat de art. 23 alin. 1 lit. d) din lege.
    Cu privire la încãlcarea art. 23 alin. (12) din Constituţie, aratã cã textul criticat este neconstituţional, deoarece dã posibilitatea aplicãrii unei pedepse în alte condiţii decât cele stabilite de legea penalã, iar referitor la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã, susţine cã este neconstituţional ca un organ administrativ sã aplice o sancţiune penalã, astfel cã textul de lege criticat consacrã o imixtiune a puterii executive în atribuţiile puterii judecãtoreşti.
    Referitor la încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã aplicarea unei sancţiuni de o asemenea gravitate se încadreazã în noţiunea de "acuzaţie în materie penalã", astfel cum a fost conturatã aceasta în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ca atare, posibilitatea acordatã unui organ administrativ de a dispune o sancţiune de o asemenea gravitate peste dispoziţiile unei hotãrâri penale definitive şi într-o procedurã în care nu se respectã garanţiile specifice "materiei penale" este în contradicţie cu art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea nu au semnificaţia unei imixtiuni a puterii executive în procesul de realizare a justiţiei şi nici a încãlcãrii principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
    În concepţia legiuitorului, activitatea notarialã reprezintã un serviciu public care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de notar public poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege pentru protejarea interesului public pe care aceastã activitate îl implicã.
    Desfãşurarea activitãţii notariale se realizeazã cu respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, printre care se aflã şi condiţia ca notarul public sã nu aibã antecedente penale şi sã se bucure de o bunã reputaţie, iar cei care doresc sã practice aceastã profesie sunt datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta. În caz contrar, calitatea de notar public nu poate fi dobânditã, respectiv pãstratã, iar ministrul justiţiei, care deţine prerogativa numirii notarului public, potrivit regulii simetriei, constatã sau dispune încetarea calitãţii de notar.
    În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Constituţie, apreciazã cã reglementãrile criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
    În final, considerã cã dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul cuprins:
    - Art. 23 alin. 1 lit. f): "Calitatea de notar public înceteazã: [...] f) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;";
    - Art. 23 alin. 2: "Încetarea calitãţii de notar public se constatã sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (4) şi (12) privind arestarea preventivã şi principiul legalitãţii şi ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
    Prin Ordinul nr. 3.364/C din 15 decembrie 2009, emis de cãtre ministrul justiţiei şi libertãţilor cetãţeneşti, s-a dispus - în temeiul art. 23 alin. 1 lit. f) şi g) coroborat cu art. 16 lit. d) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 - încetarea calitãţii de notar public a doamnei Livia Eugenia Bara, având în vedere Decizia penalã nr. 49/A din 13 martie 2008, pronunţatã de Tribunalul Vâlcea - Secţia penalã, rãmasã definitivã prin Decizia penalã nr. 653/R din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã, prin care Livia Eugenia Bara a fost condamnatã la 2 ani închisoare pentru participarea, în calitate de complice, la sãvârşirea infracţiunii de şantaj, cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
    Curtea reţine cã, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 36/1995, evidenţa birourilor de notari publici şi lucrãrile privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarialã din Ministerul Justiţiei, iar, potrivit art. 17 din aceeaşi lege, notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi dupã ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arãtate la art. 16.
    În conformitate cu art. 16 lit. c) din Legea nr. 36/1995: "Notar public poate fi cel care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...] c) nu are antecedente penale."
    Or, în aceste condiţii, Curtea constatã cã mãsura încetãrii calitãţii de notar public pe care o constatã ministrul justiţiei nu este pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, pedeapsã prevãzutã de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ci reprezintã o mãsurã de constatare a înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al notarului public, ceea ce conduce la inexistenţa uneia dintre condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a putea fi notar public, şi anume cea prevãzutã de art. 16 lit. c) din lege. Astfel, în speţã, încetarea calitãţii de notar public intervine de drept ca urmare a înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al notarului public.
    În consecinţã, critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, privind principiul legalitãţii pedepsei, potrivit cãrora nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile legii şi în temeiul legii, nu poate fi primitã, deoarece, aşa cum s-a arãtat mai sus, în speţã, mãsura încetãrii calitãţii de notar public nu are caracter penal şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are incidenţã în cauzã.
    Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti, Curtea constatã cã nici aceste critici nu sunt întemeiate, deoarece ministrul justiţiei dispune încetarea calitãţii de notar public în temeiul competenţei sale referitoare la numirea şi încetarea funcţiei de notar public, prevãzutã de dispoziţiile Legii nr. 36/1995.
    Este adevãrat cã pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiei poate fi dispusã numai de cãtre instanţa judecãtoreascã ce a pronunţat hotãrârea de condamnare, însã atribuţia ministrului justiţiei de a constata încetarea calitãţii de notar public nu este echivalentã cu pedeapsa complementarã stabilitã în condiţiile şi în temeiul art. 64 şi 65 din Codul penal şi, prin urmare, nu are semnificaţia unei interferenţe în activitatea puterii judecãtoreşti, ci a fost instituitã de legiuitor ca urmare fireascã a competenţei ministrului justiţiei de a numi şi de a constata încetarea din funcţie a notarilor publici, care nu mai îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru a fi notar public. Astfel, în exercitarea atribuţiei prevãzute de dispoziţiile de lege criticate, ministrul justiţiei nu decide - prin exces de putere - ce infracţiune poate aduce sau nu atingere prestigiului unei profesii, ci doar constatã cã notarul public în cauzã nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru exercitarea profesiei de notar public.
    Prin urmare, principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale nu este nesocotit de prevederile de lege criticate, deoarece ministrul justiţiei, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate, nu interfereazã în zona puterii judecãtoreşti, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionaliate.
    În ceea ce priveşte propunerea de modificare şi completare a textelor de lege criticate, formulatã de autorul excepţiei, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece Curtea Constituţionalã se pronunţã, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
    Cu privire la invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat constituţional prin dispoziţiile art. 21 alin. (3), Curtea constatã cã şi aceastã susţinere este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate, care reglementeazã competenţa ministrului justiţiei de a constata - în anumite cazuri prevãzute de lege - încetarea calitãţii de notar public, nu îngrãdesc dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. Dovadã în acest sens este chiar ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate în cadrul litigiului având ca obiect anularea ordinului de încetare a calitãţii de notar public emis de cãtre ministrul justiţiei.
    Curtea reţine cã prevederile de lege criticate nu contravin nici principiului egalitãţii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu instituie tratamente juridice diferite pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, nu se poate susţine cã notarii publici care au antecedente penale sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu alte categorii profesionale, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
    În final, Curtea reţine cã prevederile art. 23 alin. (4) din Legea fundamentalã, referitoare la arestarea preventivã nu au legãturã cu dispoziţiile de lege criticate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 2 coroborate cu art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicatã de Livia Eugenia Bara în Dosarul nr. 368/35/CA/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Ioana Marilena Chiorean

                                      ----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice