Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.079 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 25 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Ionel Narcis Neamţu în Dosarul nr. 1.165/63/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.165/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Ionel Narcis Neamţu într-o cauzã având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece eludeazã calea de atac a apelului în materia contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate respectã garanţiile oferite de Constituţie. Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora hotãrârile judecãtoreşti pot fi atacate de Ministerul Public sau pãrţile interesate în condiţiile legii, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care conferã legiuitorului dreptul exclusiv de a legifera cu privire la acest aspect, nimic nu împiedicã adoptarea soluţiei legislative cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De altfel, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, stabilind cã hotãrârile pronunţate în materie de contencios administrativ şi fiscal sunt supuse numai recursului, legiuitorul a avut în vedere exigenţa soluţionãrii cu celeritate a cererilor formulate în aceastã materie, dreptul la douã grade de jurisdicţie fiind garantat, limitat, numai în materie penalã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 20 "Recursul"
"(1) Hotãrârea pronunţatã în primã instanţã poate fi atacatã cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate ca şi în prezenta cauzã, prin Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã autorul acesteia criticã faptul cã legea nu îi permite sã exercite şi calea de atac a apelului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţele de contencios administrativ. Însã prevederile constituţionale ale art. 129, invocate în motivarea excepţiei, conţin precizarea esenţialã potrivit cãreia hotãrârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de pãrţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã oferã legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia cã nimic nu împiedicã edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsã în textul de lege criticat. De altfel, aceastã opţiune a legiuitorului a fost impusã de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.
Curtea a mai reţinut cã dreptul la douã grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penalã, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Mai mult, chiar şi în materie penalã pot fi instituite anumite excepţii de la aceastã regulã.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Ionel Narcis Neamţu în Dosarul nr. 1.165/63/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
