Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.076 din 20 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.076 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 10 din 7 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Muzeul Bran într-o cauzã având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este contrar art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens, aratã cã, potrivit acestui text de lege, se prezumã respectarea de cãtre angajat a obligaţiei prevãzute de art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii referitoare la realizarea normei de muncã sau îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin conform fişei postului, dar nu şi aplicarea de cãtre angajator a sancţiunilor pentru neprezentarea nejustificatã la locul de muncã a angajatului. Astfel, este restrâns dreptul angajatorului de a decide mãsurile manageriale, încãlcându-se principiile economiei de piaţã şi ale libertãţii contractuale.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, textul de lege criticat nefiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate. Astfel, aratã cã Legea fundamentalã consacrã libertatea economicã, garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora "în condiţiile legii", astfel încât stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constituţional este la latitudinea legiuitorului. În ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, aratã cã într-un stat de drept nu este de conceput ca libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie sã fie asigurate altfel decât cu stricta aplicare a legii.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, acesta instituind o mãsurã de protecţie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. De asemenea, considerã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizeazã o problemã de aplicare a legii, ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Întârzierea nejustificatã a plãţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat este contrar urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 45 referitor la libertatea economicã şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) prin care se aratã cã "Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã" şi prin care statul este obligat sã asigure "libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 263 din Codul muncii, în cazul nerespectãrii obligaţiilor ce izvorãsc din normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducãtorilor ierarhici, angajatorul poate sancţiona disciplinar angajatul, inclusiv în cazul absenţei nejustificate de la serviciu a acestuia. Aceastã sancţionare poate avea loc numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, respectiv a prevederilor art. 264-268 din acelaşi cod.
De asemenea, Curtea observã cã, potrivit art. 270 din Codul muncii, salariatul poate fi obligat sã rãspundã patrimonial în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca sa.
Având în vedere acestea, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu aduce nicio limitare a angajãrii rãspunderii salariatului fie pe plan disciplinar, fie pe plan patrimonial, atât timp cât acestea au fost stabilite în cazurile şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege. Caracterul specific al raporturilor de muncã, în care salariatul se aflã într-o poziţie de subordonare faţã de angajator, justificã mãsurile de protecţie specialã pe care legiuitorul a înţeles sã le instituie în favoarea salariatului prin stabilirea cazurilor şi condiţiilor stricte în care poate fi atrasã rãspunderea acestuia ori poate fi sancţionat.
Aceste mãsuri de protecţie nu pot fi privite ca fiind contrare art. 45 ori art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, Curtea observã cã art. 45 din Constituţie garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora "în condiţiile legii" şi, prin urmare, stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constituţional este la latitudinea legiuitorului.
În acelaşi timp, într-un stat de drept, libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie sunt asigurate în condiţiile în care este respectatã cu stricteţe legea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016