Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.075 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) si (3), precum si art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.075 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) si (3), precum si art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 1 noiembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Fabian Niculae - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), precum şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ArcelorMittal Tubular Products Roman" - S.A. din Roman în Dosarul nr. 970/103/2010 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Oana Cornescu, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, motivând cã, prin prevederile legale atacate, se instituie o procedurã care permite ca în baza unei analize sumare sã se emitã o hotãrâre judecãtoreascã. Astfel, se încalcã dreptul la apãrare al debitorului. Mai mult, se ajunge la situaţia în care interpretarea normelor legale respective are un caracter imprevizibil. De asemenea, art. 16 din Constituţie este încãlcat, întrucât creditorul este favorizat faţã de debitor prin faptul cã acesta din urmã nu poate administra un probatoriu adecvat.
    Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Decizia civilã nr. 869 din 10 septembrie 2010 pronunţatã în Dosarul nr. 970/103/2010, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), precum şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
    Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "ArcelorMittal Tubular Products Roman" - S.A. din Roman într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva Încheierii de şedinţã din 24 iunie 2010 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), precum şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit creditorilor ca, pe baza probatoriului sumar şi în condiţii de maximã celeritate sã obţinã o hotãrâre judecãtoreascã susceptibilã de executare, care poate crea grave prejudicii dreptului la apãrare al debitorului, producând aceleaşi efecte ca în cazul unei proceduri de drept comun. Având în vedere cã soluţionarea cãii de atac este de competenţa aceleiaşi instanţe judecãtoreşti care soluţioneazã în primã instanţã cauza, prevederile art. 13 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare.
    În opinia autorului excepţiei neconstituţionalitate, limitarea sau restrângerea acestor din urmã drepturi nu se poate face decât în condiţiile art. 53 din Constituţie.
    De asemenea, emiterea titlului executoriu în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din ordonanţã este de naturã a afecta dreptul de proprietate, iar dispoziţiile art. 13 alin. (3), precum şi ale art. 10 alin. (1) din ordonanţã sunt de naturã a încãlca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, într-o astfel de procedurã creditorul fiind favorizat.
    Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, cu modificãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.";
    - Art. 10 alin. (1): "În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.";
    - Art. 13 alin. (2) şi (3): "(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
    (3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.";
    - Art.14 alin. (1): "Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului.
    Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, apreciind cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 44 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010, Decizia nr. 965 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, şi Decizia nr. 636 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 26 iunie 2009, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã.
    Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
    Pe de altã parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac.
    În materia cãilor de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cu titlu de principiu cã o soluţie legislativã ce prevede soluţionarea de cãtre aceeaşi instanţã a cãii de atac împotriva propriei sale hotãrâri nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã aparţinã unor complete cu o compunere diferitã. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006. Aceste considerente se aplicã mutatis mutandis şi prezentei cauze.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), precum şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ArcelorMittal Tubular Products Roman" - S.A. din Roman în Dosarul nr. 970/103/2010 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

             PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                      AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent,
                       Fabian Niculae

                                    ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016