Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.072 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 4 si art. 224^4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 4 şi ale art. 224^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin Liviu Vodã în Dosarul nr. 1.790/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.790/2005, Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 4 şi art. 224^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin Liviu Vodã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la o procedurã contradictorie care "implicã posibilitatea pãrţilor, dar şi a judecãtorului, de a lua cunoştinţã de toate piesele şi observaţiile folosite în toate fazele procesului penal, întrucât, în baza acestora, partea îşi va putea întemeia apãrarea iar judecãtorul ar putea sã se pronunţe în mod obiectiv". Se menţioneazã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în numeroase rânduri cã dreptul la o bunã administrare a justiţiei ocupã un loc important, astfel cã o condamnare nu poate fi fundamentatã numai, sau într-o mãsurã determinantã, pe declaraţii anonime; aceasta mai ales atunci când identitatea martorilor anonimi nu este cunoscutã nici de judecãtorul în cauzã şi mai ales dacã aceştia nu au fost ascultaţi de judecãtori, nu au fost ascultaţi în public şi nici în prezenţa acuzatului.
Tribunalul Mureş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã "prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate (...) nu îngrãdesc cu nimic dreptul la apãrare al inculpatului, textele fiind în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate "nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil, soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi dreptului de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau din oficiu".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 alin. 4 şi ale art. 224^4 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 86^1 alin. 4: "Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.";
- Art. 224^4: "Identitatea realã a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvãluitã în timpul ori dupã terminarea acţiunii acestora.
Procurorul competent sã autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul sã-i cunoascã adevãrata identitate, cu respectarea secretului profesional."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Se invocã totodatã art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, referitoare la protecţia datelor de identificare a martorului, au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional sub aspectul unor critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, la ale cãrei considerente face referire, şi prin <>Decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, a reţinut cã prevederile art. 86^1 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere existenţei dreptului la apãrare, "ci doar îl restrâng, în limitele stabilite de Constituţie, şi, de asemenea, existã suficiente elemente procesuale de echilibrare a mãsurilor reglementate prin aceste norme, în concordanţã cu prevederile art. 24 şi 53 din Constituţie, republicatã, precum şi cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 224^4 din Codul de procedurã penalã, referitoare la mãsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire, criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu argumente asemãnãtoare.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 4 şi art. 224^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin Liviu Vodã în Dosarul nr. 1.790/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
