Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.071 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2), art. 61 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2), precum si ale art. 61^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi <>art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Val Sylv" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecãtoriei Bacãu. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale pronunţatã cu privire la aceeaşi soluţie legislativã, în redactarea anterioarã modificãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 .
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.913/180/2009, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi <>art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Val Sylv" - S.R.L. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã este neconstituţionalã impunerea unei limitãri suplimentare a greutãţii pe fiecare osie, pe lângã limitarea masei totale a ansamblului de vehicule. Astfel, în momentul încãrcãrii, transportatorul nu are posibilitatea practicã de a cântãri marfa şi de a o distribui astfel încât masa acesteia sã nu depãşeascã, pe cele 3 osii ale semiremorcii, limitele maxime admise de lege. Prin urmare, aplicarea sancţiunii prevãzute de textele criticate se realizeazã în lipsa vinovãţiei transportatorului, cu încãlcarea principiului legalitãţii, definitoriu pentru statul de drept. Se încalcã libertatea economicã şi obligaţia statului de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, deoarece se îngrãdeşte în mod evident exercitarea activitãţii de transport în condiţii optime, transportatorii fiind obligaţi la plata unor sume de bani în mod nejustificat şi nelegal. Se mai aratã şi cã sancţiunea contravenţionalã ar trebui aplicatã persoanei fizice, conducãtor al respectivului vehicul, iar nu operatorului de transport sau deţinãtorul vehiculului. Judecãtoria Bacãu apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie art. 41 alin. (1) şi <>art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, texte care, la data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, aveau urmãtorul cuprins: - Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a cãror masã totalã maximã admisã, masã maximã admisã pe axã şi/sau ale cãror dimensiuni maxime admise de gabarit depãşesc limitele prevãzute în anexa nr. 2 se efectueazã pe baza autorizaţiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectueazã transportul, în condiţiile stabilite prin reglementãri specifice emise de Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei."; - Art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (2): "(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã urmãtoarele fapte: [...] d) încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depãşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fãrã autorizaţie specialã de transport eliberatã de administratorul drumului, se sancţioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicatã operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinãtorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului; [...] (2) Pentru încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plãti, pe lângã amenda contravenţionalã, şi contravaloarea autorizaţiei speciale de transport. În aceste situaţii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia de platã a autorizaţiei speciale de transport, calculatã şi eliberatã potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fãrã învestire sau altã formalitate şi cu privire la obligaţia de platã a autorizaţiei speciale de transport. [...]" Se constatã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Soluţiile legislative criticate se regãsesc, în esenţã, în dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2), respectiv art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) şi art. 61^1 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat şi completat. Prin urmare, potrivit jurisprudenţei sale în materie, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) şi <>art. 61^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: - Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Este interzisã efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depãşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevãzute în anexele nr. 2 şi 3. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depãşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevãzute în anexele nr. 2 şi 3, se poate efectua numai în baza autorizaţiei speciale de transport, denumitã în continuare AST, eliberatã, fãrã discriminare, de administratorul drumului pe care se efectueazã transportul, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor şi infrastructurii şi al ministrului administraţiei şi internelor."; - Art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) "Urmãtoarele fapte constituie contravenţii, dacã nu constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...] c) încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fãrã AST şi ale art. 41 alin. (8), cu amendã de la 15.000 lei la 20.000 lei; d) încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depãşirea maselor pe axe, masei totale şi/sau dimensiunilor înscrise în AST, cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei; [...] (2) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) lit. c), d), e), h), p) şi q) se aplicã persoanei fizice sau juridice responsabile în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (10)." [Art. 41 alin. (10) din aceeaşi ordonanţã stabileşte cã "(10) Responsabilitatea circulaţiei vehiculelor rutiere cu depãşiri ale maselor şi/sau dimensiunilor maxime admise fãrã AST sau cu nerespectarea oricãreia dintre condiţiile înscrise în AST revine: a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport; b) persoanei fizice sau juridice care foloseşte vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situaţia în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport; c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevãzute la lit. a) şi b) nu pot fi identificate; d) conducãtorului auto, în cazul în care persoanele prevãzute la lit. a), b) şi c) nu pot fi identificate; e) expeditorului, conform responsabilitãţilor care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.)]; - Art. 61^1 alin. (1): "(1) Pentru încãlcarea prevederilor art. 41, contravenientul va achita, pe lângã amenda contravenţionalã, şi contravaloarea tarifelor prevãzute la art. 41 alin. (13). În aceste situaţii, personalul cu atribuţii de control consemneazã în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia de platã a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, dispoziţiile art. 45 şi pe cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) care consacrã libertatea economicã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra aceloraşi soluţii legislative, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţã de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, sau <>Decizia nr. 704 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, cã normele criticate, care stabilesc o serie de condiţii de transport a cãror neîndeplinire constituie contravenţie, precum şi sancţiunile contravenţionale aplicabile, nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluţia pronunţatã anterior de Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), art. 61 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2), precum şi ale <>art. 61^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Val Sylv" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.913/180/2009 al Judecãtoriei Bacãu. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2010.
