Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.070 din 20 noiembrie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.070 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 8 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.023/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Daniel Subţirelu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124 şi art. 146 lit. d) din Constituţie. În condiţiile în care încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odatã cu fondul, iar cererea de recuzare este formulatã în faza procesualã a recursului, partea interesatã este lipsitã de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã legiuitorul a instituit o procedurã simplã şi operativã de soluţionare a cererilor de recuzare, derogatorie de la prevederile de drept comun, care nu vizeazã soluţionarea fondului cauzei şi care nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, având drept scop principal asigurarea unei bune administrãri a justiţiei, prin eliminarea posibilitãţii de soluţionare a litigiilor de cãtre un judecãtor lipsit de obiectivitate. Prevederile art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã stabilesc, în cazul încheierii de respingere a recuzãrii, o procedurã derogatorie, aplicaţie a principiului accessorium sequitur principale, constând în posibilitatea atacãrii acestei încheieri interlocutorii numai odatã cu fondul cauzei, soluţie motivatã de necesitatea înlãturãrii posibilitãţilor de tergiversare a soluţionãrii cauzei. Partea a cãrei cerere de recuzare a fost respinsã are astfel posibilitatea de a supune controlului judiciar încheierea prin care a fost respinsã cererea sa, iar, potrivit art. 34 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, dacã se constatã cã recuzarea a fost pe nedrept respinsã, instanţa superioarã de fond are îndatorirea de a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional privind dreptul la un proces echitabil, al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil şi al dreptului la apãrare. În plus, prevederile legale criticate sunt conforme art. 129 din Constituţie, potrivit cãruia împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o datã cu fondul."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005. Cu acel prilej instanţa de contencios constituţional a reţinut cã recuzarea nu constituie o acţiune de sine stãtãtoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurã integratã procesului în curs de judecatã, al cãrei scop este tocmai asigurarea desfãşurãrii normale a judecãţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacãrii numai odatã cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţeazã sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţeazã recuzarea, care nu sunt supuse niciunei cãi de atac.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli speciale.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, se constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016