Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.068 din 14 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 din Codul de procedura penala si ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 17 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Marius Iulian Avram şi Lenuţa Soare în Dosarul nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorii excepţiei, prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã, în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare, având în vedere cã autorii excepţiei au avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor, de la data sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 26 mai 2008.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, coroborate cu cele ale <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.776/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Marius Iulian Avram şi Lenuţa Soare într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute de <>Legea nr. 143/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituţia martorilor sub acoperire pe care o reglementeazã este de naturã sã limiteze dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor.
Tribunalul Vrancea - Secţia penal şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 86^1 din Codul de procedurã penalã: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite.
Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cei care a dispus mãsura.
Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecãţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.
Pot fi audiaţi ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã şi experţilor.";
- <>Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 : "Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, prevãzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probã."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând în esenţã cã dispoziţiile de lege supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintã o concretizare a prevederilor constituţionale, necesitatea asigurãrii protecţiei datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apãrare al persoanei supuse acuzãrii. Aceastã mãsurã este impusã de necesitatea asigurãrii, pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetãţeni care ar fi expuşi prin declararea identitãţii reale a martorului, a dreptului la viaţã, la integritate fizicã şi libertate individualã, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Restrângerea dreptului la apãrare este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, realizându-se numai dacã sunt probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitate drepturile şi libertãţile menţionate, şi nu încalcã acest drept, contrar celor susţinute de autorii excepţiei. Totodatã, Curtea a mai reţinut cã aceastã problemã a fost examinatã şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat cã se admit excepţii de la principiul potrivit cãruia elementele de probã trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţã publicã, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însã sub rezerva respectãrii drepturilor apãrãrii, care impun, ca regulã generalã, sã se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvatã şi suficientã de a contesta o mãrturie în acuzare şi de a interoga autorul mãrturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi de a combate mãrturia acestuia, hotãrârea de condamnare sã nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe aceastã mãrturie (Cauza Kostovski contra Olandei, 1989).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 , Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu aratã în ce mod aceste prevederi încalcã dispoziţiile constituţionale, principala sa criticã referindu-se la lipsa posibilitãţii inculpaţilor de a cunoaşte identitatea martorilor sub acoperire.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Marius Iulian Avram şi Lenuţa Soare în Dosarul nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
