Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.060 din 14 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 2, 3 si 4 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 11 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Judecãtoria Mediaş în Dosarul nr. 3.655/257/2007.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.655/257/2007, Judecãtoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecãtoria Mediaş, în calitate de autor al acesteia, susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepsei numai în condiţiile şi temeiul legii, ale art. 44 alin. (2) şi (9) referitoare la proprietatea privatã, precum şi art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece oferã judecãtorului posibilitatea de a confisca alte bunuri ale infractorului în locul celor folosite sau produse de comiterea faptei. De asemenea, confiscarea unor sume de bani de la infractor, lãsatã la aprecierea judecãtorului, apare ca o pedeapsã pecuniarã suplimentarã, dar nereglementatã expres de lege. Or, potrivit art. 23 alin. (12) din Constituţie, nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile legii.
În sfârşit, libertatea conferitã judecãtorului potrivit art. 118 alin. 2 din Codul penal de a confisca sau nu în parte prin echivalent bãnesc este o chestiune ce ţine de morala publicã, în sensul art. 53 din Legea fundamentalã, deoarece prin folosirea de cãtre fãptuitor în continuare a unui bun cunoscut ca fiind utilizat în scopuri ilicite se creeazã un impact negativ asupra comunitãţii împotriva cãreia s-a îndreptat în cele din urmã fapta.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã deoarece dispoziţiile art. 118 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal adaugã la Constituţie, instituind şi alte cazuri de confiscare a bunurilor decât cele stabilite de textul constituţional. Rolul confiscãrii speciale este unul distinct, şi anume de a înlãtura posibilitatea pentru infractor de a folosi din nou un bun, cunoscut ca fiind utilizat în scopuri ilicite, întrucât creeazã un impact negativ asupra comunitãţii împotriva cãreia s-a îndreptat în cele din urmã fapta. Or, a confisca de la fãptuitor echivalentul bãnesc al bunului nu corespunde scopului urmãrit prin mãsurile de siguranţã prevãzute în Codul penal.
Dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. 2, 3 şi 4, referitoare la Confiscarea specialã, din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
"În cazul prevãzut în alin. 1 lit. b), dacã valoarea bunurilor supuse confiscãrii este vãdit disproporţionatã faţã de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bãnesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia.
În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. b) şi c), dacã bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana cãreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscã echivalentul în bani al acestora.
Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, în locul lor se confiscã bani şi bunuri pânã la concurenţa valorii acestora."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã instanţa de judecatã porneşte de la o ipotezã eronatã, ignorând rolul activ al judecãtorului în cadrul procesului penal. Astfel, indiferent de natura sau gravitatea infracţiunii, un bun folosit la sãvârşirea ei ar trebui confiscat în materialitatea lui, pentru cã numai astfel se înlãturã starea de pericol creatã de detenţia lui în continuare de cãtre infractor şi se înlãturã orice atingere adusã moralei publice. Or, textul de lege criticat nu impune asemenea consecinţe, ci, dimpotrivã, prin reglementarea circumstanţiatã oferã judecãtorului libertatea de a decide în funcţie şi de alte împrejurãri atunci când subzistã aspectele sociale negative ce trebuie înlãturate prin mijloacele de coerciţie penale. Cu alte cuvinte, dispoziţiile alineatului 1 lit. b) şi lit. c) ale art. 118 din Codul penal dispun fãrã echivoc asupra necesitãţii confiscãrii ca mãsurã de siguranţã care are ca scop înlãturarea unei stãri de pericol ori preîntâmpinarea sãvârşirii de fapte penale.
Deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancţiuni penale, contravenţionale, administrative ori civile sau a unei mãsuri de confiscare specialã, prevãzute de lege, nu constituie expropriere şi nu încalcã în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constituţional, potrivit cãruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Or, legiuitorul, în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a stabilit prin textul legal criticat anumite limite înlãuntrul cãrora judecãtorul poate rãspunde exigenţelor impuse de art. 111 alin. 1 din Codul penal tocmai pentru prezervarea altor drepturi ce ţin de garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã.
În sfârşit, mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale nu este o pedeapsã în sensul atribuit de art. 53 din Codul penal, motiv pentru care nu poate fi primitã critica potrivit cãreia art. 118 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal contravine art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Judecãtoria Mediaş în Dosarul nr. 3.655/257/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
