Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.055 din 9 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (2) si art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 30 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (2) şi <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihaela Romaniţa în Dosarul nr. 23.861/3/2005 (nr. format vechi 2.571/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 9 octombrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 23.861/3/2005 (nr. format vechi 2.571/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (2) şi <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Mihaela Romaniţa într-o cauzã civilã având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã la data la care a încheiat contractul de vânzare-cumpãrare erau în vigoare prevederile <>Legii nr. 112/1995 . Aratã cã prin <>Legea nr. 10/2001 s-a realizat distincţia "cu titlu valabil", "fãrã titlu valabil", care, în opinia autorului, "nu îşi gãseşte aplicare asupra situaţiei juridice a imobilului dobândit prin încheierea unui contract de vânzarecumpãrare, în temeiul <>Legii nr. 112/1995 ". Susţine cã aplicarea textelor de lege criticate nu numai cã are efecte retroactive, însã creeazã şi avantaje pentru o parte în proces în raport cu cealaltã, încãlcând principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. De asemenea, considerã cã se aduce o atingere gravã dreptului de proprietate al unor persoane care au dobândit în proprietate imobile aflate în mod legitim în proprietatea statului la data încheierii actului juridic, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea datã. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 , considerã cã acestea contravin textelor constituţionale invocate, de vreme ce lipsesc de autoritatea de lucru judecat hotãrârile judecãtoreşti irevocabile, "permiţând redeschiderea unor procese definitiv închise", textul de lege fiind astfel retroactiv.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, menţioneazã cã noţiunile de imobile trecute "cu titlu" şi "fãrã titlu" în proprietatea statului existau încã de la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 112/1995 . Aratã, de asemenea, cã includerea de cãtre legiuitor în sfera de reglementare a legii şi a persoanelor cãrora li s-au respins anterior acţiunile în revendicare reprezintã opţiunea legiuitorului privind modul de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecutã, având în vedere cã în cele mai multe cazuri aceste acţiuni au fost respinse pe motivul cã imobilul fusese înstrãinat de cãtre stat, nefiind reglementatã posibilitatea primirii despãgubirilor. Considerã cã textele de lege criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, având în vedere teza a doua a alin. (1) a acestui articol, potrivit cãreia conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu aduc atingere principiului neretroactivitãţii legii, soluţia de restituire a unor categorii de imobile fiind rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la dreptul de proprietate. Totodatã, considerã cã dispoziţiile criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare, iar exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, legiuitorul fiind îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (2) şi <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, în urma adoptãrii <>Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1) lit. i): "În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
[...]
i) orice alte imobile preluate fãrã titlu valabil sau fãrã respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluãrii, precum şi cele preluate fãrã temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.";
- Art. 45 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã.";
- Art. 47: "Persoanele îndreptãţite, precum şi persoanele vãtãmate într-un drept al lor, cãrora pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) relative la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
I. Examinând excepţia, Curtea reţine cã s-a pronunţat prin mai multe decizii cu privire la art. 2 alin. (1) lit. i) şi <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , constatând cã aceste texte de lege sunt constituţionale.
Astfel, cu privire la constituţionalitatea <>art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 , Curtea, prin <>Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005, a decis cã soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia anterioarã.
Referitor la prevederile <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , prin <>Decizia nr. 145 din 25 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a constatat cã acest text de lege nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietãţii private şi s-a statuat cã prevederea legalã criticatã recunoaşte validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bunã-credinţã al unui imobil preluat de stat fãrã titlu valabil, recunoscând, în acelaşi timp, şi titlul proprietarului iniţial, însã în condiţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, şi prin <>Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, cã prevederile <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei de drept, nu consacrã o soluţie legislativã novatoare şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) şi <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, întrucât acestea se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare şi nici nu prevãd o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau suprimarea acestora.
II. Cât priveşte prevederile <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 , acestea se referã la persoanele îndreptãţite care au formulat acţiuni în justiţie, pe calea dreptului comun, având ca obiect bunuri imobile preluate abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, aşa cum sunt acestea definite prin art. 2 coroborat cu art. 6 din lege, acţiuni care au fost respinse prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, potrivit textului de lege criticat, indiferent dacã respingerea acţiunii a fost fãcutã prin pronunţarea asupra fondului cauzei sau pe cale de excepţie, persoanele îndreptãţite vor putea solicita mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent în condiţiile <>Legii nr. 10/2001 .
Totodatã, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îşi pãstreazã calitatea de proprietari avutã la data preluãrii, pe care o exercitã dupã primirea deciziei sau a hotãrârii judecãtoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Curtea constatã cã <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 este neconstituţional, fiind contrar principiului garantãrii şi ocrotirii proprietãţii astfel cum este consacrat de art. 44 din Constituţie, fiind încãlcat dreptul de proprietate al dobânditorului de bunãcredinţã în condiţiile <>Legii nr. 112/1995 . Astfel, persoanele fizice şi persoanele juridice cãrora li s-a recunoscut şi consolidat prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã dreptul de proprietate asupra unui imobil ce cade sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 nu pot fi obligate la restituirea acestora, atâta timp cât aceastã mãsurã nu are o justificare serioasã, întemeiatã pe o cauzã de utilitate publicã, în sensul art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Curtea reţine cã <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu poate constitui temei juridic nou pentru introducerea unei alte acţiuni de restituire a aceluiaşi imobil, întrucât legiuitorul nu poate sã dispunã nici chiar prin lege asupra unui drept câştigat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã decât dacã ar avea loc o expropriere pentru cauzã de utilitate publicã.
Totodatã, Curtea reţine cã textul de lege criticat retroactiveazã în mãsura în care lipseşte de orice efecte juridice, respectiv de puterea lucrului judecat, hotãrâri judecãtoreşti irevocabile prin care persoanelor îndreptãţite sau altor persoane vãtãmate într-un drept al lor li s-au respins cereri de revendicare sau de anulare a unor contracte de vânzare-cumpãrare având ca obiect imobile preluate de stat sau de alte persoane juridice. Astfel, legea nouã nu poate, fãrã a retroactiva, sã se aplice şi situaţiilor litigioase rezolvate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
Chiar dacã principiul puterii de lucru judecat nu este un principiu constituţional, încãlcarea lui prin textul de lege criticat contravine principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu poate desfiinţa hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, intervenind astfel în procesul de realizare a justiţiei.
În acest sens, Curtea a reţinut prin <>Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, cã, în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul sã intervinã în procesul de realizare a justiţiei. Dreptul de control al Parlamentului se exercitã asupra modului cum funcţioneazã organele puterii judecãtoreşti, el stabilind în acest scop regulile dupã care se desfãşoarã activitatea de judecatã. Potrivit Constituţiei, acest drept însã se poate exercita numai cu respectarea autoritãţii de lucru judecat şi fãrã a împiedica instanţele judecãtoreşti de a-şi exercita atribuţiile prevãzute de art. 124 din Constituţie, de realizare a justiţiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecãtoreascã în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacã numai cu referire la o anumitã categorie de cauze şi pentru o anumitã perioadã de timp, ar avea drept consecinţã ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autoritãţi. De aceea, o dispoziţie legalã prin care se suspendã cursul judecãţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte soluţia de admitere,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihaela Romaniţa în Dosarul nr. 23.861/3/2005 (nr. format vechi 2.571/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã în acelaşi dosar de acelaşi autor.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
