Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 1.052 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.052 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 728 din 17 octombrie 2011
Comenteaza legea

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interro" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 8.442/320/2009 al Judecãtoriei Târgu Mureş. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.775D/2010.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.442/320/2009, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interro" - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauzã ce are ca obiect anularea somaţiei şi a titlului executoriu emis de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Târgu Mureş în cadrul unei contestaţii la executare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin obligarea agenţilor economici, care pe parcursul anului 2009, nu au înregistrat activitate economicã, de a achita un impozit minim în raport cu veniturile totale înregistrate la nivelul anului 2008, reprezintã o încãlcare a liberei concurenţe prevãzute de Legea fundamentalã. Totodatã, textul criticat vine în contradicţie şi cu prevederile art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2).
    Deşi art. 4 din codul fiscal prevede cã acesta se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia, orice modificare sau completare intrând în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege, textele criticate au intrat în vigoare la data de 1 mai 2009, nerespectând art. 4 din Codul fiscal.
    Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009. Se observã cã dispoziţiile art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 modificã pe cele ale art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicatã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanţã, aceasta intrã în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se abrogã.
    Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: "(1) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeazã aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cãrora impozitul pe profit datorat pentru activitãţile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
    (2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevãzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cãrora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzãtoare, prevãzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
    (3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzãtoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmãtoarele:


┌────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│  Venituri totale anuale (lei)  │   Impozit minim anual (lei)   │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│             0-52.000           │            2.200              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│         52.001-215.000         │            4.300              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│        215.001-430.000         │            6.500              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│      430.001-4.300.000         │            8.600              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│    4.300.001-21.500.000        │           11.000              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│   21.500.001-129.000.000       │           22.000              │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│      Peste 129.000.001         │           43.000              │
└────────────────────────────────┴───────────────────────────────┘



    (4) Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale prevãzutã la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale, obţinute din orice sursã, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
    a) veniturile din variaţia stocurilor;
    b) veniturile din producţia de imobilizãri corporale şi necorporale;
    c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
    d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementãrilor legale;
    e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
    f) veniturile realizate din despãgubiri de la societãţile de asigurare;
    g) veniturile prevãzute la art. 20 lit. d)."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 56 alin. (2) referitoare la aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) referitoare la economie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    1. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, în prezent aceste dispoziţii nemaifiind în vigoare.
    Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal îşi produc în continuare efectele juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul excepţiei. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale ale art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar dacã ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţãrii prezentei decizii.
    2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã regula generalã în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsã în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã a acestora, neputându-se reţine, în consecinţã, cã prin stabilirea pe cale legalã a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
    Din aceste reglementãri constituţionale rezultã cã stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptãri sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective.
    Întrucât, astfel cum s-a arãtat, stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, precum şi a condiţiilor de impozitare intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, adoptând reglementarea criticatã, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acţionat în limitele acestei competenţe, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sã asigure un tratament echitabil şi corect pentru toţi, neputându-se reţine cã astfel ar fi contravenit principiului aşezãrii juste a sarcinilor fiscale.
    În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se realizeazã o neconcordanţã între prevederile Codului fiscal şi cele ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce determinã neconstituţionalitatea textului criticat, se constatã cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010 şi Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interro" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 8.442/320/2009 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                             Daniela Ramona Mariţiu

                                    --------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Curtea Constitutionala, DECIZIE nr. 1.052 din 14 iulie 2011

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016